Cantina “saracilor”

De mâncare, la 10 lei

“Restauranul” studenţilor din NOU funcţionabil!

Complexul studenţesc, situat în partea centrală a Timişoarei, este un loc aglomerat de cămine, magazine, cluburi, terase, câini, cerşetori, gunoaie şi studenţi de diferite etnii. Printre aceste locuri aglomerate există un loc singuratic. Aţi ghicit: Cantina studenţească! Prin anii ’90, un student care primea loc în cămin era obligat să-şi facă abonament la cantină. El cuprindea 2-3 mese pe zi, după dorinţa fiecăruia. Odată cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat. Abonamentul nu mai este obligatoriu.
Cantina este foarte mare, întinsă pe două nivele. Etajul de sus la 1000 de locuri, e acum în renovare. La sfârşitul anului 2008, va deveni o sală de conferinţe pentru studenţi. Parterul are 100 de locuri şi funcţionează de 3 ani ca fast-food. Localul se poate închiria pentru nunţi, botezuri, cursuri festive, la preţuri accesibile, pentru că este o instituţie de stat. Cantina are o terasă, o fântână arteziană funcţională, multe flori, şi 38 de persoane calificate. Un meniu costă aproximativ 10 lei. În fiecare zi, există ,,oferta specială’’ în care unele produse sunt mai ieftine. Cel mai solicitat meniu de către studenţi este grătarul cu cartofi prăjiţi. În Cantină, se ascultă muzică de ambient. În timpul verii, este închisă.
Din anul 2000, tot mai puţini studenţi călcau pragul acestei instituţii. Acum, după ce s-a renovat, au început să vină în număr mai mare. Cele mai aglomerate zile sunt marţi, miercuri şi joi între orele 12-16 şi seara între 18-20. Programul este unul accesibil tuturor studenţilor, chiar şi celor care lucrează. Orarul săptămânal este: luni-sâmbătă de la 10-20 şi duminică 10-16. Am vorbit cu domnii administratori ai acestei cantine, domnul Toader Apăvăloaie şi doamna Radu Ana, ei au fost de acord să mergem prin toată clădirea “Restaurantului Studenţesc al Politehnicii” ca să vedem cum se găteşte, în ce condiţii. Domnul administrator, Apăvăloaie, ne-a condus în camera de peşte, camera de zarzavaturi, de ouă, carne, camerele frigorifice, bucătărie. A fost de acord să facem poze, spunând că “nu avem nimic de ascuns”. Tot el ne-a spus că invită clienţii să vină să vadă cum se găteşte.
Studenţii pe care i-am întâlnit în cantină au declarat că se simt bine, mâncarea este foarte bună, preţurile accesibile pentru oricine, amuzându-se pe seama acestora: ,,ieftineală’’, ,,cantina săracilor’’, ,,mai convenabil decât în altă parte’’. George împrună cu prietenul său, Alin, studenţi, anul 2, la Automatică şi Calculatoare, ne-au spus că, de când s-a deschis acest local, vin aici ca să mănânce deoarece “mâncarea este bună şi ieftină”.
Localurile din apropiere sunt tot timpul pline, chiar dacă poate sunt mai scumpe şi nu au aceleaşi condiţii. De ce? Personalul de la cantină nu a putut da un răspuns clar. Altă studentă, Andra, ne-a spus că nu sunt acceptate bonurile de masă, pe când la celelalte localuri da. Acest lucru a determinat-o să le aleagă pe acestea din urmă, în pofida faptului că produsele sunt mai scumpe. Domnii administratori ne-au mărturisit că, la solicitările clienţilor, o să dea pe bonuri de masă. Ei intenţionează să scoată şi cartele electronice care inculd 2 mese pe zi.

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 pm01 at 2:31 pm Comentarii (2)

Parcul Copiilor din Timisoara

Se spune ca Timisoara este orasul cu cele mai multe si frumoase parcuri. Ele, devin frumoase, mai ales vara cand sunt toate florile, aer curat, liniste, copii. Insa, un parc care numai are nicio culoare atat iarna cat si vara, este Parcul Copiilor. De fapt, este parcul care nu are copii… Nu mai are nici trenulet, nici tunelul groazei, nici sina, nici alei, nici lac, nici barcute, nici pomi… nu mai are cam nimic. Nu s-a schimbat, a imbatranit si nu l-a inlocuit nimeni. Chiar si oamenii care au pornit revolutia au ramas aceeasi, doar acum sunt mai batrani. Nimeni nu i-a schimbat nici pe ei, nu au aparut tineri care sa sustina o noua cauza nobila. Populatia pare sa fi imbatranit, in afara studentilor nu exista inlocuitori pentru fostii revolutionari. Tinerii se nasc direct batrani, Astazi, in parc nu gasim decat persoane care vor sa scurteze drumul, si asta numai ziua. Dimineata, dam peste elevii care se indreapta somnorosi catre scoala. In parc nu a mai ramas decat umbra vechiului parc
. Mergand in parc intr-o duminica, nu mare mi-a fost mirarea ca am gasit doar doua persoane: un copil de vre-o cinci ani si bunicul sau. A si mai era un grup de 5 tineri care se indreptau cu pasi repezi spre cealalta iesire a parcului. Am in vorba cu domnul Mihai, bunicul baiatului, si a inceput sa-mi povesteasca parca cu lacrimi in ochi, de perioada in care ii aducea pe cei doi copii ai sai in parc. “Aici, e locul in care, pe vremuri, suiera plin de veselie trenuletul -marea atractie a Parcului Copiilor… nu mai e nimic… doar o alee de piatra…
Nu cred ca exista vreun copil care sa nu fi mers cu trenuletu’ ala magic, in plimbarea lui prin parc…
Era mai mult decat minunat! Trenuletul inconjura tot parcul, in chiuiturile pline de viata ale copiilor…Acum, tot ce a mai ramas din el sint bucatile astea de sine…
…si tunelul “groazei” …prin care, atunci cand treceai ti se intamplau tot felul de lucruri care te seperiau sau nu, trebuia sa tipi pentru ca tipau si ceilelti. Si toneta, de unde ne cumparam Brifcor, unicul suc pe care-l “savuram” in timpul lui Ceausescu… stateam la o coada de-ti trecea si setea si tot, dar ce nu faceai pentru a-ti vedea copii fericiti?!”
Imi doresc sa redevina cat mai curand parcul de odinioara, cu spatii de joaca, tobogane langa tobogane… “hutuluse”…ca sa il pot duce si eu pe Bogdi… ca mereu ma intreaba: cand mergem cu trenuletul?! …of, mai bine nu-i ziceam…Parcul acesta imi placea pentru ca, practic, mi-am trait a 2-a copilarie in el.
L-am lasat pe domnul Mihai, am plecat mai mult suparata in urma celor auzite. M-a apropiat de tunelul “groazei”, care este de fapt o groaza in adevaratul sens al cuvantului. Am vazut ca acum, este un loc prielnic pentru boschetari. Sa nu mai vorbim de mirosurile care vin din launtrul lui, parca ar fi un cadavru in descopunere. Si ca totul sa fie ok, am mers la toate cladirile care mai exista, mai mult de jumatate huruite din cauza timpului, din parc. Am sesizat ca este vorba de un adevarat focar, focar care exista in centrul Timisoarei, si care, se pare, ca nu intereseaza, nu deranjeaza pe nimeni.

Publicat în:  on at 2:27 pm Lasă un comentariu

Buna ziua!

“Buna ziua!” a fost salutul cu care m-au primit elevii de clasa a VIII-a de la Scoala Nr. 27. Este un sentiment fantastic sa fi un dascal, sa ajuti copiii sa se initieze in viata. Acest sentiment l-am simtit vineri, 9 ianuarie, cand am avut cursuri cu niste elevi foarte scumpi. Desi oboseala si stresul m-au incercat, dorinta de a fi macar odata (daca nu de mai multe ori:D) profesor, m-a facut sa-mi duc planul la bun sfarsit!

Cuvintele care m-au facut sa-mi revin dupa o noapte de nesomn, au fost parca, cele doua cuvinte magice amintite mai sus: “Buna ziua!” Stiu ca suna ciudat. Sa fiu privita cu niste ochi nevinovati, curiosi si mai ales speriati, e ciudat. Nu de mult, ma amuzam din locul acela unde acei ochi ma priveau pe mine acum. Nu m-am gandit vreodata ca o sa ajung in locul celor care ne sunt ca si parinti in a ne invata scoala vietii.

Dupa ziua de vineri mi-am promis ca acea zi nu va fi data uitarii si ca o sa fac ceea ce este posibil pentru a mai sustine ore la o scoala!

“Buna ziua, doamna profesoara!” sunt cuvintele cu care m-am despartit de “misiunea” din acea zi, cuvinte la care am zambit cu calificativul “foarte bine”!

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 pm01 at 7:40 pm Comentarii oprite
Tags:

Din nou online

Dupa mai multe luni de pauza, am revenit. A fost o perioada cam incarcata.
Am foarte mult de scris pentru maine, dar nu am inspiratie si nici chef :( . Acum stateam si sa ma gandeam ce trebuie sa scriu pentru dimineata, dar in loc sa ma concentrez, mi-am adus aminte ca am blog :) ) .
Am citit cateva bloguri si am aflat ca Robert Turcescu , a divortat a doua oara . De fapt, acela care a scris, voia sa spuna ca Turcescu a demisionat de la Europa Fm. :( Mare pacat!! Avea o emisiune extraordinara Romania in Direct, o emisiune care o ascultam la serviciu. Ei, asta este!!!
Am mai aflat ca Adrian Mutu vroia sa mearga la preot sa-l exorcizeze :) .Hmmmm, ciudat om :) ) De fapt, el vroia sa mearga la biserica pentru ca, cik, are numai ghinion… Pai ce sa aibe daca le este gandul la prostii si nu se gandesc deloc la jocul din teren.
Si ca tot am adus vorba de fotbal, mare dezamagire si cu STEAUA, marea echipa Steaua… Dezamagire totala :) ) Eu nu stiu ce se intampla pe terenul ala de fotbal, dar nu mai joaca de loc bine. M-am bucurat enorm ca s-a intors Ogararu. Degeaba!!Acum, BOMBA: Demisia lui Lacatus. Nu stiu ce sa mai zic… Jucatorii sunt praf, antrenorii se schimba intruna :( Dupa parerea mea, Olaroiu era cel mai potrivit antrenor pentru Steaua. Atunci toti l-au hulit, dar acum il cauta… Sper numai sa isi revina toti(echipa in special)!!!

Ma intorc la “biroul de scris” :( (

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 pm10 at 9:16 pm Lasă un comentariu

chestii care ma enerveaza

1. ma enerveaza sa ma trezesc dimineata
2. ma enerveaza sa mananc in fiecare zi
3. ma enerveaza sesiunea
4. ma enerveaza faptul ca am crescut
5. ma enerveaza ca sunt departe de locul unde am crescut

chestii care nu e suport la oameni

1. profitorii
2.prostii
3.insistentii
4. oamenii care se cred sefi
5.cei care nu pastreaza curatenia(in spatiile publice)
6.barfitorii
7.cei care iau spaga
8.laudarostii
9.cei care dau ordine si stau si se uita
10.ignorantii
11.egoistii
12.avarii

chestii pe care le urasc

1. oamenii de la conducera tarii care nu iau o decizie corecta
2.detest scumpirile peste noapte la alimente
3.urasc sa merg cu orice mijloc de mers in comun,VARA…
4.detest pe cei care se baga cu nasul in treburile altora
5.detest sa ma uit la OTV
6.detest mincinosii
7.urasc faptul ca exista foarte multi oameni amarati in Romania si nimeni nu-i ajuta
8.urasc sentimentul ca eu nu pot sa fiu de folos in a ajuta cat mai multi oameni
9.urasc telenovelele
10.detest pe cei care fac un accident si nu-si asuma responsabilitatea(fug de la fata locului)

Sunt mai multe lucruri pe care le urasc si le detest, lucruri pe care nu le pot scrie aici. Sper, ca in meseria mea, sa pot face ceva in folosul oamenilor.
Daca mai sunt lucruri pe care le urasc si o sa mi le amintesc, o sa le postez :D :P

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 am07 at 10:01 am Lasă un comentariu
Tags:

Tricolorii la Euro2008

Sunt romanca si ma mandresc cu asta! Mai dar dupa ce am vazut cum a jucat Nationala de fotbal a noastra la Euro mai mai ca-mi vine iar sa plang…:(( Nu-mi vine sa cred ca nu am castigat noi cupa…cu Lobont in poarta…ufff
Cu toate ca am fost in sesiune, am vazut toate echipele cum au jucat la euro(meciurile). Mai am ras, am plans, ne-am distrat, de toate…Am fost facuta praf cand am vazut ratarea lui Mutu la penalty, am plans impreuna cu colegii de faculta si cu alti romani care se aflau in Piata Unirii din Timisoara. Mi s-a parut ca au jucat foarte slab, chiar nu meritam Cupa, dar totusi mi ciuda pe noi, pe echipa noastra…
O sa postez cateva poze de la meciul dintre Romania-Italia. A si sa vedeti ce suporteri a avut Romania…
meciul
<img src=”http://img378.imageshack.us/img378/2720/dsc02399cz3.jpg” alt=”meciul1″ /
meciul2
in asteptarea inceperii meciului…
meciul3
de tanti mi-a placut la culme:))
tanti la meci
meciul5
meciul6
meciul8
meciul9
meiul10
meciul11

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 am07 at 1:08 am Lasă un comentariu

Romanii si semnele de circulatie, pardon, semafoarele

Cum sa incep? Am plecat cu o prietena la cumparaturi in jurul orei 11 dimineata. Mergem noi lejer, cand de-odata vedem o masina in copac. Bine, nu era pe deasupra copacului ci in el…Culmea care e?! ca era chiar la semafor si intr-o zona cat de cat acceptabila
I-am facut si poza la masina. Nu m-a rabdat inima sa stau cu aparatul in geanta si sa nu pozez ceva atat de spectaculos:( O sa postez pozele sa vedeti ce soferi avem in Romania…
accident
un nebun
accident1
accident2
accident4
accident1
null
ma intreb ce o fi avut cu copacul…si ziua in amiaza mare :(

Publicat în:  on at 12:34 am Lasă un comentariu

In asteptare…

Am terminat si cu sesiunea. Pot sa spun ca sunt iar integralista, dar totodata ca sunt obosita fizic si psihic. Si ca sa imi revin, m-am apucat de lucru:))…de luni incepe Scoala de Vara in Timisoara. O sa tina de pe 7 pana pe 18 iulie si in acelasi timp o sa si lucrez…In cadrul acestui proiect, o sa fiu atat participant cat si organizator.
Si sa zic cate ceva despre aceasta scoala( ce stiu si eu)…
De fapt este un Erasmus Long Life Learning Intensive Programme cu tema: Globalization and communication. Transparency and democracy building in Europe.
O sa fie studenti participanti din mai multe tari din Europa si orase din Romania. Printre acesti participanti o sa vina si profesori de la mai multe universitati de afara.
Mai multe detalii o sa le aflati saptamana aceasta…
Dupa lucru si aceasta “scoala de vara”, urmaza o binemeritata luna de stat la mare. Abia astept sa simt soarele si sa vad rasaritul si apusul soarelui pe plaja. Cred ca deja am inceput sa visez:D:))

Publicat în:  on at 12:07 am Lasă un comentariu
Tags: ,

Boschetarii din complexul studentesc- Timisoara

De 2 ani stau in complexul studentesc. Pe langa faptul ca este un loc aglomerat de camine, caini, gunoaie, studenti de diferite etnii, terase, cluburi, exista si foarte, foarte multi boschetari.
Lucrez de un an si jumatate in centrul “Micii Viene”. Am observat faptul ca in fiecare zi, apar boschetari noi. Chiar nu glumesc!!! De unde or mai veni?!
La lucru ii vad tot timpul. Sunt boschetari de la 2 ani la 60 de ani sa zic asa…Cei mai in “voga” boschetari, au primit si “nume”. “Bruce Lee”, este cel care il face pe inconfundabilul personaj din filme de actiune(exista si pe youtube). “Mehico” este un alt boschetar simpatizat(poveste lunga cu numele acesta)

(mai mult…)

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 am07 at 12:07 am Lasă un comentariu
Tags:

am revenit…

De mult nu am mai scris pe blog. Poate nu am avut timp, sau nu am vrut sa-mi fac timp…Acum, cand sesiunea s-a incheiat si m-am intors la serviciu, sper sa imi fac timp sa scriu.

Acum am iesit de la serviciu( 2 dimineata), am facut un dus, am mai vorbit pe mess cu doi rataciti colegi, (care nu stiu ce e de capul lor cu facultatea), le-am mai spus cate ceva, referitor la scoala, am citit mai multe bloguri, cand, tronc!! mi-am amintit ca inca mai exista acest “jurnal” al meu…

O sa vorbesc de ceea ce mi s-a intamplat cand am venit de acasa…

Dupa sesiune, am fost vre-o doua zile acasa. Am plecat vineri pe la 10 dimineata din Timisoara si am ajuns seara pe la 23 acasa. A trebuit sa intorc luni, pe 30 iunie, pentru ca pe 1 incepeam lucrul.
Si sa revin la idee. A trebuit sa plec luni dimineata, nu dormisem decat vre-o 3 ore si cu o seara inainte, iar vre-o 3-4 ore( avusesem ruga acasa:)). Am plecat de acasa pe la 11 dimineta, dar a trebuit sa ma opresc din drum ca sa merg in vizita la o prietena de familie( acolo erau si verisorii mei cu care trebuia sa plec). Nu am vrut sa plec cu autocarul pentru ca, chiar daca imi fac rezervare, prind tot timpul loc la fundul autocarului ( parca potrivesc aia la agentie). Am plecat cu gandul ca o sa merg cu un rapid sau intercity. Ai mei verisori trebuiau sa meagra la sarbi cu autocarul( acolo locuiesc). Autocarul lor era la ora 15 si am ajuns pe la ora 13. Bineinteles ca eu nu am vrut sa mai stau cu ei pentru ca “pierdeam trenul”. Am mers la gara si am avut surpriza sa aflu ca am tren la ora 18 si merge doar unul singur spre Timisoara, pentru ca se lucra la drumuri( sau cel putin asa am inteles eu). Nu ma enervam asa rau, dar ii zisesem baiatului care ma dusese cu masina la gara, sa plece ca ma descurc…Am regretat lucrul ala:(( aveam o groaza de bagaje( deh, ca olteanu!:)) ) Nu stiam ce sa fac, sa astept in gara sau…M-am gandit sa merg in parc! Aveam in oras, colegi de liceu, de facultate dar si multe rude, dar nah…nu am vrut sa merg niciunde. Eram prea obosita, nu ma mai suportam pe mine, dar sa mai mi se puna o sumedenie de intrebari…
Am tras de bagaje sa merg in parc, cu chiu cu vai am ajuns pe o banca la umbra. Dar ce naiba era de facut intr-o zi cu 34 de grade, eu obosita, cu bagaje, si mai mai sa-mi pice ochii in gura. Am inceput sa sun acasa, toti cunoscutii, prietenii, doar ca sa nu adorm. Bine ca exista Cosmote…Am vorbit eu cateva ore, dar pana pe la ora 17 m-a lasat bateria la toate cele 3 telefoane :( (
Am plecat eu la gara pe la 17 si ceva. Asteptam sa vina trenu, eram slabita, tremuram toata, aaa si nu am mai zis ca eram singura prin gara…cu vre-o 2 caini…Pe la 17 si jumatate a inceput sa vina lumea, parca imi mai venise inima la loc. Cand asteptam cu sufletul la gura sa vina rapidul de la ora 6, surpriza, avea intarziere 20 de minute… Va dati seama de injuraturi si de toate( nu sunt o fire violenta, sau sa stiu sa bag cine stie ce injuraturi), dar: “cine o mai pleca de acasa”, “cum am putut sa fiu atat de proasta”, “nu o sa mai vin acasa” si de astea…)
Am cumparat 2 reviste, Ciao si Star, si am inceput sa rasfoiesc…”Atentie!,vine trenul!”, imi spunea o doamna de langa mine. Eram la primul vagon. Opreste trenul. Acum eu eram prima la urcare (oprise chiar langa mine). Colac peste pupaza, cum sa urc bagajele?!?!! Nu puteam nicidecum sa le urc…Numai bine ca se enerveaza niste domni din spatele meu si incep sa injure pe unu’ care era in tren, ca statea sa se uite ca un”bou”, in loc sa puna mana. A sarit bietul om si m-a ajutat. Am ajuns la locul meu, era ocupat. Intreb daca e ocupat locul si, respectivul, se pune pe alt scaun. Aveam sa stau pana la Tm cu 3 copii si o doamna.
Cu toata nebunia, aveam nevoie de o baie URGENT. Pleaca trenul si eu fuga, fugutza, la baie.
M-am vazut in tren, si usoara ca un fulg( fusesem la baie:D), aveam in plan sa ma pun sa dorm. Vai doamne, cum sa dormi?!? Au inceput copiii sa ma intrebe unde ma duc, ce fac, de ce am fost acasa, daca sunt la scoala….M-am pus sa citesc, copiii nu m-au lasat. Le-am dat si lor o revista…nicio sansa sa scap. Cel care imi ocupase locul la inceput, era un copil care tocmai daduse capacitatea. Incepuse sa-mi faca ochi dulci( va dati seama, mi-a picat cerul)…
Au mai facut ei ceva pe acolo, si au inceput sa zica bancuri, apoi sa vorbeasca despre fotbalisti, apoi despre manele…Horror( nu am spus ca cel mic era in clasa a 3-a, o fetita in clasa a -6-a, si al mare, cum am zis, daduse capacitatea).
Mai si au inceput sa asculte manele pe telefon, la volum tare. Le-am spus sa de-a mai incet ca deranjeaza tot vagonul, apoi au inceput sa cante manele de astea noi( asa ziceau ei, ca’s noi). Apoi m-au luat in cap ca sa bag laptopul in priza…
In fine, nu am dormit nici un minut. Am spus mai sus ca drumul era in reparatii, asa ca a trebuit sa ocolim pe la Buzias, bineinteles ca am ajuns cu o ora intarziere…
Ca sar de la una la alta, ala cu avansurile imi cerea numarul de telefon, id de mess, se dadea in figuri ca are nu stiu cate mertzane ta’su, ca a condus si el, mi-a facut capul calendar( pacat de copiii din ziua de azi)….
Am ajuns si eu intr-un sfarsit acasa. Aici, alta mancare de peste, pe care, probabil, o sa va povestesc in alt”episod”, pentru ca acum imi pica ochii in gura.
Noapte placuta!

Publicat în:  on 2008-02-10 12:42:53 am07 at 12:31 am Lasă un comentariu
Tags: ,