De mult nu am mai scris pe blog. Poate nu am avut timp, sau nu am vrut sa-mi fac timp…Acum, cand sesiunea s-a incheiat si m-am intors la serviciu, sper sa imi fac timp sa scriu.
Acum am iesit de la serviciu( 2 dimineata), am facut un dus, am mai vorbit pe mess cu doi rataciti colegi, (care nu stiu ce e de capul lor cu facultatea), le-am mai spus cate ceva, referitor la scoala, am citit mai multe bloguri, cand, tronc!! mi-am amintit ca inca mai exista acest “jurnal” al meu…
O sa vorbesc de ceea ce mi s-a intamplat cand am venit de acasa…
Dupa sesiune, am fost vre-o doua zile acasa. Am plecat vineri pe la 10 dimineata din Timisoara si am ajuns seara pe la 23 acasa. A trebuit sa intorc luni, pe 30 iunie, pentru ca pe 1 incepeam lucrul.
Si sa revin la idee. A trebuit sa plec luni dimineata, nu dormisem decat vre-o 3 ore si cu o seara inainte, iar vre-o 3-4 ore( avusesem ruga acasa:)). Am plecat de acasa pe la 11 dimineta, dar a trebuit sa ma opresc din drum ca sa merg in vizita la o prietena de familie( acolo erau si verisorii mei cu care trebuia sa plec). Nu am vrut sa plec cu autocarul pentru ca, chiar daca imi fac rezervare, prind tot timpul loc la fundul autocarului ( parca potrivesc aia la agentie). Am plecat cu gandul ca o sa merg cu un rapid sau intercity. Ai mei verisori trebuiau sa meagra la sarbi cu autocarul( acolo locuiesc). Autocarul lor era la ora 15 si am ajuns pe la ora 13. Bineinteles ca eu nu am vrut sa mai stau cu ei pentru ca “pierdeam trenul”. Am mers la gara si am avut surpriza sa aflu ca am tren la ora 18 si merge doar unul singur spre Timisoara, pentru ca se lucra la drumuri( sau cel putin asa am inteles eu). Nu ma enervam asa rau, dar ii zisesem baiatului care ma dusese cu masina la gara, sa plece ca ma descurc…Am regretat lucrul ala:(( aveam o groaza de bagaje( deh, ca olteanu!:)) ) Nu stiam ce sa fac, sa astept in gara sau…M-am gandit sa merg in parc! Aveam in oras, colegi de liceu, de facultate dar si multe rude, dar nah…nu am vrut sa merg niciunde. Eram prea obosita, nu ma mai suportam pe mine, dar sa mai mi se puna o sumedenie de intrebari…
Am tras de bagaje sa merg in parc, cu chiu cu vai am ajuns pe o banca la umbra. Dar ce naiba era de facut intr-o zi cu 34 de grade, eu obosita, cu bagaje, si mai mai sa-mi pice ochii in gura. Am inceput sa sun acasa, toti cunoscutii, prietenii, doar ca sa nu adorm. Bine ca exista Cosmote…Am vorbit eu cateva ore, dar pana pe la ora 17 m-a lasat bateria la toate cele 3 telefoane 
(
Am plecat eu la gara pe la 17 si ceva. Asteptam sa vina trenu, eram slabita, tremuram toata, aaa si nu am mai zis ca eram singura prin gara…cu vre-o 2 caini…Pe la 17 si jumatate a inceput sa vina lumea, parca imi mai venise inima la loc. Cand asteptam cu sufletul la gura sa vina rapidul de la ora 6, surpriza, avea intarziere 20 de minute… Va dati seama de injuraturi si de toate( nu sunt o fire violenta, sau sa stiu sa bag cine stie ce injuraturi), dar: “cine o mai pleca de acasa”, “cum am putut sa fiu atat de proasta”, “nu o sa mai vin acasa” si de astea…)
Am cumparat 2 reviste, Ciao si Star, si am inceput sa rasfoiesc…”Atentie!,vine trenul!”, imi spunea o doamna de langa mine. Eram la primul vagon. Opreste trenul. Acum eu eram prima la urcare (oprise chiar langa mine). Colac peste pupaza, cum sa urc bagajele?!?!! Nu puteam nicidecum sa le urc…Numai bine ca se enerveaza niste domni din spatele meu si incep sa injure pe unu’ care era in tren, ca statea sa se uite ca un”bou”, in loc sa puna mana. A sarit bietul om si m-a ajutat. Am ajuns la locul meu, era ocupat. Intreb daca e ocupat locul si, respectivul, se pune pe alt scaun. Aveam sa stau pana la Tm cu 3 copii si o doamna.
Cu toata nebunia, aveam nevoie de o baie URGENT. Pleaca trenul si eu fuga, fugutza, la baie.
M-am vazut in tren, si usoara ca un fulg( fusesem la baie:D), aveam in plan sa ma pun sa dorm. Vai doamne, cum sa dormi?!? Au inceput copiii sa ma intrebe unde ma duc, ce fac, de ce am fost acasa, daca sunt la scoala….M-am pus sa citesc, copiii nu m-au lasat. Le-am dat si lor o revista…nicio sansa sa scap. Cel care imi ocupase locul la inceput, era un copil care tocmai daduse capacitatea. Incepuse sa-mi faca ochi dulci( va dati seama, mi-a picat cerul)…
Au mai facut ei ceva pe acolo, si au inceput sa zica bancuri, apoi sa vorbeasca despre fotbalisti, apoi despre manele…Horror( nu am spus ca cel mic era in clasa a 3-a, o fetita in clasa a -6-a, si al mare, cum am zis, daduse capacitatea).
Mai si au inceput sa asculte manele pe telefon, la volum tare. Le-am spus sa de-a mai incet ca deranjeaza tot vagonul, apoi au inceput sa cante manele de astea noi( asa ziceau ei, ca’s noi). Apoi m-au luat in cap ca sa bag laptopul in priza…
In fine, nu am dormit nici un minut. Am spus mai sus ca drumul era in reparatii, asa ca a trebuit sa ocolim pe la Buzias, bineinteles ca am ajuns cu o ora intarziere…
Ca sar de la una la alta, ala cu avansurile imi cerea numarul de telefon, id de mess, se dadea in figuri ca are nu stiu cate mertzane ta’su, ca a condus si el, mi-a facut capul calendar( pacat de copiii din ziua de azi)….
Am ajuns si eu intr-un sfarsit acasa. Aici, alta mancare de peste, pe care, probabil, o sa va povestesc in alt”episod”, pentru ca acum imi pica ochii in gura.
Noapte placuta!
