De la pasiune, la munca vieţii!
Chiar dacă era sâmbătă dimineaţa, zi de weekend, aveam interviu cu domnul Lucian Ionică. Interviu, care a fost luat într-un amfiteatru din Universitatea de Vest. Deoarece domnul Director de la TVR Timişoara, se află într-o perioadă cu multe deplasări atât în ţară cât şi în străinătate, a făcut două lucruri, pe care puţini oameni le-ar fi făcut deodată: mi-a acordat interviul şi a dat examen studenţilor de anul IV, Jurnalism. Sala de la etajul 1, era plină cu cei care urmau să-şi susţină examenul, până şi scaunul de la catedră a fost ocupat.
Domnul Ionică, a avut grijă ca în timpul examenului, să nu fie „furat” de către studenţi, dar şi să se concentreze la întrebările care îi erau adresate. Cei aproximativ 100 de suflete care erau în sala respectivă, au trecut la concentrare: unii la subiectele examenului, iar alţii, la reuşita unui interviu.
Discuţia care am purtat-o cu unul dintre marile personalităţi ale Timişoarei, este una demnă de ţinut minte.
Reporter: Aţi terminat Facultatea de Filosofie din Bucureşti. Ce v-a făcut să vă întoarceţi în Timşoara, acasă ?
Lucian Ionică : Pentru că, acasă e mai bine ca în altă parte…
R : De unde pasiunea pentru televiziune ?
L. I. : Este pasiunea pentru imagine. Fac film din clasa a X-a.
R : De ce aţi făcut filosofie şi nu film?
L.I. : Pentru că la film se intra foarte greu. Trebuia să dai examen ani de-a rândul, trebuia să faci meditaţii în Bucureşti şi nu aveam posibilitatea. Iar, filosofia mi s-a părut a fi o facultate care îţi oferă posibilitatea să poţi lucra în mai multe domenii pentru că este o pregătire generală şi care îţi permite să înţelegi mai bine fundamentele activităţii obişnuite.
„Comisia a votat în unanimitate pentru desemnarea lui Lucian Ionică. Explicaţia este simplă: avem nevoie de o persoană hotărâtă, dedicată studioului şi televiziunii, în general, care să cunoască în detalii părţile bune şi rele ale televiziunii Timişoarei” .
Reporter : Când aţi candidat pentru postul de director la Tvr Timişoara, au mai concurat încă alte 7 persoane pentru acelaşi post. Aţi avut cele mai multe voturi din partea comisiei. Care lucru credeţi că i-au determinat să fie de partea dumneavoastră?
L. I. : Asta nu pot să ştiu pentru că nu i-am întrebat niciodată pe cei din comisie de ce m-au ales.
R : Eu am o declaraţie conform căreia…
L. I. : Da?!…
R : Citez : „ Comisia a votat în unanimitate pentru desemnarea lui Lucian Ionică. Explicaţia este simplă: avem nevoie de o persoană hotărâtă, dedicată studioului şi televiziunii, în general, care să cunoască părţile bune şi rele ale televiziunii Timişoarei” , a declarat domnul Valentin Nicolau, Director General al SRtv( Serviciului Român de televiziune).
R : Ce părere aveţi?
L.I. : Pobabil că aşa este… Este adevărat ce spune acolo. Poate a contat şi faptul că înainte de a da concursul respectiv, fusesem 6 ani redactorul- şef al studioului şi cunoşteam foarte bine situaţia din studio, resursele, cunoşteam în primul rând oamenii. Şi 6 ani în care am lucrat am demonstrat că am o anumită cunoaştere şi probabil acesta este adevăratul motiv pentru care m-au ales.
R: Tvr Timişoara s-a înfiinţat în 1994. Înaintea dumneavoastră, au mai fost 4 directori şi încă doi directori interimari. Dintre toţi, sunteţi cel care a rezistat cel mai mult.
L.I. : Nu, nu… nu am rezistat eu cel mai mult. Înaintea mea, a mai fost un director care a rezistat 6 ani de zile, Brînduşa Armanca.
R: Ce reprezintă titlul „ Lupta contra il tabagisimo” pentru Tvr Timişoara?
L.I. : Este un concurs organizat de o asociaţie, un UNICEF din Italia. E un concurs internaţional care luptă împotriva fumatului şi se adresează copiilor până la vârsta de 10-12 ani. Concursul constă în desene pe această temă şi ca premiu, din mai multe ţări din Europa de Est, este ales un copil şi cu unul dintre părinţi, care sunt invitaţi la Roma să petreacă câteva zile. În ediţiile anterioare, acest grup de părinţi şi copii s-au întâlnit şi cu papa.
R: Cine a pus bazele acestui proiect?
L.I. : Este o doamnă din Italia, un ONG care este foarte activ şi are această idee foarte bună. Noi suntem încă de la început partenerii pentru România, ai acestui ONG. Lansăm în România concursul prin intermediul programului nostru, Tvr Timişoara, primim de la copii desenele, ele sunt jurizate de către o comsie de specialişti, de oameni care au terminat artele plastice, profesori de desen şi de membrii ai asociaţiei artiştilor plastici. Fericitul câştigător se bucură de această excursie.
„…ne aducem aminte că pentru prima emisiune de televiziune, s-a lucrat la montaj 2 zile, cu multe discuţii înflăcărate la momentul respectiv.”
R: Din 17 octombrie 1994, când s-a înfiinţat Tvr Timişoara, primele programe au avut o durată de 35 de minute săptămânal şi au ajuns, în prezent, la peste 1250 de minute pe săptămână. Cărui fapt i se datorează acest lucru?
L.I. : Se datorează faptului că, în timp, colectivul s-a maturizat, iar dotarea tehnică s-a îmbunătăţit şi evident a existat şi există în continuare permanent dorinţa colegilor mei şi a întregului colectiv, de a realiza un program mai amplu pentru a putea reflecta mai bine realitatea din partea de vest a ţării.
R. : Se datorează şi faptului acumulării experienţei în timp?
L.I. : Da, da, da. S-a acumulat această experienţă, Chiar ne amuzăm uneori, când ne aducem aminte că pentru prima emisiune de televiziune, s-a lucrat la montaj 2 zile cu multe discuţii înflăcărate la momentul respectiv. Astăzi, lucrurile merg mult mai repede, eficienţa este mult mai mare, tocmai pentru că am câştigat experienţă.
R. : De-a lungul anilor, s-au câştigat foarte multe premii la Tvr Timişoara. La sfârşitul anului 2006 erau peste 100, mai exact 106. Care este cel mai important pentru dumneavoastră?
L.I. : Nu mi-am pus niciodată problema în felul acesta, pentru că fiecare premiu este important. Sigur, unele au un prestigiu mai mare, altele un prestigiu mai mic. Dar, fiecare premiu recompensează munca unei echipe care a lucrat. Asta este cel mai important ca oamenii să priceapă că le este apreciată munca.
R. : Să vorbim acum despre premiile câştigate de dumneavoastră. Unul dintre ele : „Dirijorul”.
L.I. : Este un film făcut în Serbia, într-un sat românesc, cu un personaj absolut fabulos. Este vorba despre un om care are 6 clase dar care este o persoană extrem de puternică. A învăţat, având un talent nativ extraordinar, să cânte în şcoală, în sat, apoi în armată, iar după aceea a devenit lider muzical în zonă, fiind dirijor de coruri şi fanfară. Chiar a înfiinţat fanfara în zonă. Ştie o grămadă de cântece, are o memorie fabuloasă, ştie o gramadă de versuri din poeţii români. Cunoscându-l pe acest personaj, mi-am zis: „iată-l, merită să fac un film despre el”.
„…totdeauna îmi place să merg să văd filme, să cunosc oameni care au preocupări în acest domeniu. E o experienţă întotdeauna, interesantă.”
R.: Cum va venit ideea filmului „O prietenă a românilor”?
L.I. : În filmul acesta, este vorba despre o femeie absolut extraordinară, sârboaică , care a terminat facultatea şi a fost repartizată la secţia de etnografie. Ei i s-a dat să se ocupe de români, de comunitatea românilor. Mergând prin satele româneşti, s-a apropiat foarte mult, a fost cucerită de cultura tradiţională românească şi a învăţat româneşte. A făcut un lucru absolut extraordinar şi România ar trebui să fie recunoscătoare: a achiziţionat de la ţărani, obiecte ale culturii, materiale rurale, plecând de la haine,covoare, obiecte de mobilier,ceramică, icoane. În felul acesta, Muzeul de etnografie din Novi SAD are o colecţie fabuloasă de obiecte ale artei noastre, obiecte în care arta s-ar fi pierdut în anii următori, pentru că alţii şi-ar fi schimbat părerea, nu ar fi apreciat, sau ar fi venit alţii le-ar fi luat şi le-ar fi dus cine ştie pe unde. Acum există un tezaur formidabil la Novi Sad. Atunci, am zis că este un lucru important şi merită să fie făcut un film despre aceasta. Dincolo de această femeie, este muzeograful, omul de ştiinţă, aş fi scris cărti şi articole despre cultura populară română. Este vorba de nişte valori, de nişte principii, şi aceasta doamnă, prin ceea ce ea a făcut, chiar a întrupat aceste valori.
R. : Acum să facem o trecere de la premii la jurizări. Ştiu că aţi jurizat de 2 ori, şi ambele în străinătate. Vă mai amintiţi clipele acelea?
L.I. : Am fost de două ori în străinătate, în Ucraina la un festival care se chema „Limba română, plaiul nostru natal”. Este un festival care are ca temă minorităţile etnice. Cel de-al doilea festival la care am participat, a fost în Serbia, acum în decembrie 2007, tot un sat românesc, în felul acesta, am sprijinit organizaţia aceea a românilor care au organizat acest festival. Apreciez acest lucru.
R. : Ce v-a făcut să acceptaţi aceste propuneri?
L.I. : Propuneri accept pentru că totdeauna îmi place să merg să văd filme, să cunosc oameni care au preocupări în acest domeniu. E o experienţă întotdeauna interesantă.
R. : Dacă s-ar mai ivi ocazia, aţi mai accepta?!
L.I. : Da, bineînteles! Se întâmplă următorul lucru : Televiziunile sunt cumva forţate să difuzeze acel nu tip de film documentar. La festivaluri se întâlneşte un alt fel de tip de documentare care nu apar în programele de televiziune pentru că au un caracter mai puţin comercial şi atunci sunt foarte interesat să văd filme care sunt tratate de genul documentar iar zona componentă este foarte mare şi e foarte interesant. La festivalurile internaţionale poţi să vezi filme realizate în ţări care nu prea au acces la canalele pe la care noi le prindem, Descovery Chanel, Naţional Geographic, History.
R. : Ce se mai aude de proiectul „Cu românii de lângă noi”?
L.I. : „ Românii de lângă noi”, este un proiect, o emisiune care este realizată de TVR Internaţional , şi timp de 4 ani de zile, am realizat reportaje pentru această emisiune. După ce am devenit director, nu am mai putut realiza emisunea şi am tranzmis asta altui coleg. La colaborarea cu celelalte studiouri, atunci pot să spun că avem mai multe proiecte de colaborare, semnate de mai mulţi ani cu studioul din Szeged, studioul din Novi Sad, acum 2 ani am semnat cu studioul din Vârşet, cu cel din Pancevo, iar din decembrie realizăm împreună cu Szeged şi Novi Sad o emisiune în cadrul căreia realizăm o emisiune care se cheama”Trio”, este o emisiune de jumătate de oră, realizată o data pe lună, în care, fiecare studio realizează circa 8 minute. Aceste 8 minute se pun împreună şi se obţine o emisune de jumătate de oră , emisiune care este difuzată de fiecare 2 studiouri. Dacă am avea bani mai mulţi, am vrea să o facem mai frecvent, nu doar o dată pe lună, ci mai des.
R. : Referitor la scandalul care a avut loc în Serbia, cu dezlipirea oraşului Kosovo, aţi avut trimişi jurnalişti acolo?
L.I. : La solicitarea celor de la Bucureşti, am trimis doi jurnalişti în zonă care au relatat din Kosovo.
R. : Am înteles că şi acum, sunt plecaţi trei jurnalişti în Kosovo. Cu ce ocazie?
L.I. : Da, sunt plecaţi trei jurnalişti în legătură cu alegerile anticipate din Serbia. Probabil că vor apărea ceva situaţii în Kosovo.
„Televiziunea Română, nu stă foarte bine din punct de vedere financiar…”
R. : Referindu-ne acum la echipa TVR Timişoara, anual, un jurnalist din cadrul tvr-ului, beneficiază de un curs gratuit, oferit de Asociaţia Europeană a televiziunii Regionale, CIRCOM . Cine a beneficiat anul acesta de acest curs?
L.I. : Anul acesta, nimeni!
R. : De ce?
L.I. : Presupun că există nişte resticţii financiare. Televiziunea Română nu stă foarte bine din punct de vedere financiar şi atunci, în deplasarea unei persoane la un asemenea curs, plătim curs de 2 săptămâni. Înseamnă şi un cost, probabil că şi asta e cauza că nu avem.
R. : În ce constau aceste cursuri?
L.I. : Aceste cursuri sunt ţinute de oameni cu multă experienţă de la televiziuni mari din Europa, de la BBC, de la France sau de la televiziuni din Germania. Şi ele au ca temă realizarea aştrilor, felul în care se realizează.
R. : Se ţine într-un loc anume, o anumită ţară?
L.I. : Ele se ţin de fiecare dată, în ţara care organizează întâlnirea CIRCOM. O anumită televiziune publică regională îşi asumă misiunea de a organiza CIRCOMUL, şi atunci, ei trebuie să asigure atât partea de întâlnire, cât şi partea de training. La CIRCOM, se întâmplă trei lucruri de-o dată :trainingul,care durează 2 săptămâni, la finalul acestui training are loc întâlnirea anuală CIRCOM, care durează 2-3 zile, se discută cele mai noi probleme care interesează televiziunile publice din Europa. Totodată, aici se anunţă şi se decernează premiile concursului anual de producţie de televiziune, pe diferite categorii. Există posibilitatea ca să vizionez aceste filme, există o vidiotecă, unde se poate viziona şi este foarte interesant să vezi cum abordeaza alţii.
R. : Anul trecut cine a participat?
L.I. : La training?
R. : Da…
L.I. : Nu mai stiu cine a participat anul trecut.
R. : S-au purtat discuţii cu reprezentanţi ai studiourior regionale RAI, precum şi cu CORECOM Italia, în acord cu Direcţia de Relaţii Internaţionale din SRtv, cu privire la intrarea în parteneriat, în cadrul unui proiect de schimb transfrontalier de ştiri. Ce se mai aude de acest proiect?
L.I 
in păcate, nu s-a mai întâmplat nimic.
R. : Cine a pus bazele acestui proiect? cum s-a pierdut?
L.I. : Noi eram în relaţie şi suntem, cu nişte jurnalişti italieni care şi-au dorit să realizăm un asemenea schimb de materiale, de ştiri. În vestul ţării avem o comunitate de italieni care ar fi fost interesaţi. Nu ştiu din ce cauză lucrurile nu
s-au dus mai departe.
R. : Au rămas neclare?!
L.I. : Da, au rămas neclare.
„Emisiunea pentru copii a dispărut, pentru că e destul de greu de realizat şi trebuie să faci o echilibristică între ceea ce ai dori să faci şi ceea ce poţi să faci.”
R. : Pe data de 15 septembrie a fost prima tranzmisiune în direct a televiziunii Tvr Timişoara. Aceasta, a avut loc pe Muntele Mic. Cu ce ocazie?
L.I. : Atunci am făcut o premieră tehnică pe Muntele Mic. În anii 30 a fost ridicată o Cruce mare de către Societatea de Electrică sau de Transport din Timişoara. Crucea era de lemn, care s-a deteriorat în timp. O mână de pasionaţi, de inimoşi, au făcut să reclădească acea cruce. Au făcut-o de data aceasta din metal şi au vrut să fie o cruce luminată tot timpul nopţii, să poată fi văzută de la mare distanţă. În 14 septembrie s-a plănuit inaugurarea şi Sfinţirea crucii. Atunci, noi ne-am gândit că este un eveniment important pentru bănăţeni, pentru spiritualitatea bănăţenilor. E vorba de o tradiţie destul de mare şi ne-am propus să facem această tranzmisie în direct. Ne-a ieşit foarte bine şi ne-am bucurat foarte tare pentru că, în ziua aceea am intrat de mai multe ori în direct: la jurnalul de la prânz, la jurnalul de seară, în emisiunea noastră şi la jurnalul de pe TVR2. Este un lucru cu care ne mândrim.
R. : Cum a reacţionat publicul bănăţean?
L.I. : Am putut să facem publicul bănăţean să participe la acest eveniment. Am vrut să arătăm că poate participa în direct de acasă.
R. : Ce s-a întâmplat cu emisiunile pentru copii? Jurnalul copiilor unde a dispărut?
L. I. : Emisiunea pentru copii a dispărut, pentru că e destul de greu de realizat şi trebuie să faci o echilibristică între ceea ce ai dori să faci şi ceea ce poţi să faci. Probabil că, în momentul când vom avea resurse, mai mari, vom putea să reluăm acest tip de jurnal .
R. : Planuri care rămân pe viitor?
L.I. : Acum, pentru viitor, lucrurile sunt într-un punct de cotitură, pentru că, este în discuţii un proiect care se va numi TVR3. Este un alt canal naţional, are va fi realizat numai de studiourile teritoriale. Şi acuma se discută exact, formula în care se va strucura acest canal, exact forma.
R. : Aţi preluat conducerea pe 1 martie 2004, iar pe 16-17 octombrie, în acelaşi an, a fost aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea studioului. Cum a petrecut echipa şi, de ce nu, timişorenii, acele zile?
L.I. : Publicului bănăţean, i-am oferit, un program special în care încercam să arătăm ceea ce a făcut studioul teritorial în aceşti 10 ani şi cam ce ne propuneam noi să facem în momentul respectiv. Noi, sigur că ne-am bucurat împreună cu colegi din ţară, colegi din Bucureşti şi cu cei cu care am colaborat în toti aceşti ani. Televiziunea nu înseamnă doar echipa de la TVR Timişoara ci înseamnă un număr destul de mare de colaboratori care ne ajută să realizăm această emisiune.
„ Mi-aş lua amintirile plăcute din peioada asta, filmele pe care le-am realizat şi filmele care s-au făcut în această perioadă de alţi colegi.”
R. : Să ne întoarcem la ceea ce aţi început să vorbiţi, la noul canal de televiziune- TVR3, care aparţine de televiziunea pubică. Îmi puteţi vorbi de acest proiect?
L.I. : În momentul de faţă, nu pot vorbi pentru că e un proiect care este în faza de elaborare. Se lucrează, ce pot să spun este că e realizat de studioul de televiziune teritorială, că se va difuza pe satelit. Sunt deja 5 studiouri teritoriale, pentru că de câteva zile a început să emită studioul din Târgul Mureş şi trebuie să găsim formula cea mai adecvată pentru a permite colaborarea a 5, respectiv 6 studiouri în realizarea unui program. Asta presupune o coordonare, destul de complexă.
R. : De câţi bani o să fie nevoie pentru noii jurnalişti care o să-i angajaţi?
L.I. : Momentan, încă nu s-a ajuns la faza de a se stabili numărul de posturi noi. În momentul de faţă, discutăm doar formula de a fi construit canalul. În funcţie de formulă, se va determina şi numărul de posturi, de noi jurnalişti. După cum spuneam, televiziunea publică trece printr-o situaţie financiară, nu tocmai fericită. Atunci, situaţia acestora trebuie să aibă în vedere acest lucru.
R. : De ce membrul CNA-ului, Gelu Trandafir, s-a opus acestui proiect?
L.I. : Nu ştiu, nu ştiu exact ceea ce a declarat, aşa că nu pot să comentez în niciun fel.
R. : Privind acum înapoi, peste anii care au trecut de când sunteţi director, dacă mâine ar trebui să plecaţi din TVR Timişoara, care ar fi lucrul pe care l-aţi lua?
L.I. : Mi-aş lua amintirile plăcute din perioada asta, filmele pe care le-am realizat şi filmele care s-au făcut în această perioadă de alţi colegi.
R. : Aveţi regrete sau să vă reproşaţi ceva faţă de un anumit moment?
L.I: Da, da, sunt! Sunt lucruri pe care nu le-am putut face şi dacă mă străduiam mai mult, puteam face mai mult. Dar am văzut că nu tot ceea ce mi-am propus, am putut realiza.
R. : Cine v-a susţinut în această meserie? Este o persoană căruia îi datoraţi acest lucru?
L.I. : Nu pot să vorbesc că m-a sprijinit o persoană anume, dar dintre colegii de televiziune, au fost câţiva cu care am făcut o echipă foarte bună. Şi cu ei am făcut aceste lucruri.
R. : Ar mai fi ceva de adăugat?
L.I. : Ar fi multe, dar…
