Interviu cu directorul de la TVR Tm, Lucian Ionica

De la pasiune, la munca vieţii!

Chiar dacă era sâmbătă dimineaţa, zi de weekend, aveam interviu cu domnul Lucian Ionică. Interviu, care a fost luat într-un amfiteatru din Universitatea de Vest. Deoarece domnul Director de la TVR Timişoara, se află într-o perioadă cu multe deplasări atât în ţară cât şi în străinătate, a făcut două lucruri, pe care puţini oameni le-ar fi făcut deodată: mi-a acordat interviul şi a dat examen studenţilor de anul IV, Jurnalism. Sala de la etajul 1, era plină cu cei care urmau să-şi susţină examenul, până şi scaunul de la catedră a fost ocupat.
Domnul Ionică, a avut grijă ca în timpul examenului, să nu fie „furat” de către studenţi, dar şi să se concentreze la întrebările care îi erau adresate. Cei aproximativ 100 de suflete care erau în sala respectivă, au trecut la concentrare: unii la subiectele examenului, iar alţii, la reuşita unui interviu.
Discuţia care am purtat-o cu unul dintre marile personalităţi ale Timişoarei, este una demnă de ţinut minte.
Reporter: Aţi terminat Facultatea de Filosofie din Bucureşti. Ce v-a făcut să vă întoarceţi în Timşoara, acasă ?
Lucian Ionică : Pentru că, acasă e mai bine ca în altă parte…
R : De unde pasiunea pentru televiziune ?
L. I. : Este pasiunea pentru imagine. Fac film din clasa a X-a.
R : De ce aţi făcut filosofie şi nu film?
L.I. : Pentru că la film se intra foarte greu. Trebuia să dai examen ani de-a rândul, trebuia să faci meditaţii în Bucureşti şi nu aveam posibilitatea. Iar, filosofia mi s-a părut a fi o facultate care îţi oferă posibilitatea să poţi lucra în mai multe domenii pentru că este o pregătire generală şi care îţi permite să înţelegi mai bine fundamentele activităţii obişnuite.

„Comisia a votat în unanimitate pentru desemnarea lui Lucian Ionică. Explicaţia este simplă: avem nevoie de o persoană hotărâtă, dedicată studioului şi televiziunii, în general, care să cunoască în detalii părţile bune şi rele ale televiziunii Timişoarei” .

Reporter : Când aţi candidat pentru postul de director la Tvr Timişoara, au mai concurat încă alte 7 persoane pentru acelaşi post. Aţi avut cele mai multe voturi din partea comisiei. Care lucru credeţi că i-au determinat să fie de partea dumneavoastră?
L. I. : Asta nu pot să ştiu pentru că nu i-am întrebat niciodată pe cei din comisie de ce m-au ales.
R : Eu am o declaraţie conform căreia…
L. I. : Da?!…
R : Citez : „ Comisia a votat în unanimitate pentru desemnarea lui Lucian Ionică. Explicaţia este simplă: avem nevoie de o persoană hotărâtă, dedicată studioului şi televiziunii, în general, care să cunoască părţile bune şi rele ale televiziunii Timişoarei” , a declarat domnul Valentin Nicolau, Director General al SRtv( Serviciului Român de televiziune).
R : Ce părere aveţi?
L.I. : Pobabil că aşa este… Este adevărat ce spune acolo. Poate a contat şi faptul că înainte de a da concursul respectiv, fusesem 6 ani redactorul- şef al studioului şi cunoşteam foarte bine situaţia din studio, resursele, cunoşteam în primul rând oamenii. Şi 6 ani în care am lucrat am demonstrat că am o anumită cunoaştere şi probabil acesta este adevăratul motiv pentru care m-au ales.
R: Tvr Timişoara s-a înfiinţat în 1994. Înaintea dumneavoastră, au mai fost 4 directori şi încă doi directori interimari. Dintre toţi, sunteţi cel care a rezistat cel mai mult.
L.I. : Nu, nu… nu am rezistat eu cel mai mult. Înaintea mea, a mai fost un director care a rezistat 6 ani de zile, Brînduşa Armanca.
R: Ce reprezintă titlul „ Lupta contra il tabagisimo” pentru Tvr Timişoara?
L.I. : Este un concurs organizat de o asociaţie, un UNICEF din Italia. E un concurs internaţional care luptă împotriva fumatului şi se adresează copiilor până la vârsta de 10-12 ani. Concursul constă în desene pe această temă şi ca premiu, din mai multe ţări din Europa de Est, este ales un copil şi cu unul dintre părinţi, care sunt invitaţi la Roma să petreacă câteva zile. În ediţiile anterioare, acest grup de părinţi şi copii s-au întâlnit şi cu papa.
R: Cine a pus bazele acestui proiect?
L.I. : Este o doamnă din Italia, un ONG care este foarte activ şi are această idee foarte bună. Noi suntem încă de la început partenerii pentru România, ai acestui ONG. Lansăm în România concursul prin intermediul programului nostru, Tvr Timişoara, primim de la copii desenele, ele sunt jurizate de către o comsie de specialişti, de oameni care au terminat artele plastice, profesori de desen şi de membrii ai asociaţiei artiştilor plastici. Fericitul câştigător se bucură de această excursie.

„…ne aducem aminte că pentru prima emisiune de televiziune, s-a lucrat la montaj 2 zile, cu multe discuţii înflăcărate la momentul respectiv.”

R: Din 17 octombrie 1994, când s-a înfiinţat Tvr Timişoara, primele programe au avut o durată de 35 de minute săptămânal şi au ajuns, în prezent, la peste 1250 de minute pe săptămână. Cărui fapt i se datorează acest lucru?
L.I. : Se datorează faptului că, în timp, colectivul s-a maturizat, iar dotarea tehnică s-a îmbunătăţit şi evident a existat şi există în continuare permanent dorinţa colegilor mei şi a întregului colectiv, de a realiza un program mai amplu pentru a putea reflecta mai bine realitatea din partea de vest a ţării.
R. : Se datorează şi faptului acumulării experienţei în timp?
L.I. : Da, da, da. S-a acumulat această experienţă, Chiar ne amuzăm uneori, când ne aducem aminte că pentru prima emisiune de televiziune, s-a lucrat la montaj 2 zile cu multe discuţii înflăcărate la momentul respectiv. Astăzi, lucrurile merg mult mai repede, eficienţa este mult mai mare, tocmai pentru că am câştigat experienţă.
R. : De-a lungul anilor, s-au câştigat foarte multe premii la Tvr Timişoara. La sfârşitul anului 2006 erau peste 100, mai exact 106. Care este cel mai important pentru dumneavoastră?
L.I. : Nu mi-am pus niciodată problema în felul acesta, pentru că fiecare premiu este important. Sigur, unele au un prestigiu mai mare, altele un prestigiu mai mic. Dar, fiecare premiu recompensează munca unei echipe care a lucrat. Asta este cel mai important ca oamenii să priceapă că le este apreciată munca.
R. : Să vorbim acum despre premiile câştigate de dumneavoastră. Unul dintre ele : „Dirijorul”.
L.I. : Este un film făcut în Serbia, într-un sat românesc, cu un personaj absolut fabulos. Este vorba despre un om care are 6 clase dar care este o persoană extrem de puternică. A învăţat, având un talent nativ extraordinar, să cânte în şcoală, în sat, apoi în armată, iar după aceea a devenit lider muzical în zonă, fiind dirijor de coruri şi fanfară. Chiar a înfiinţat fanfara în zonă. Ştie o grămadă de cântece, are o memorie fabuloasă, ştie o gramadă de versuri din poeţii români. Cunoscându-l pe acest personaj, mi-am zis: „iată-l, merită să fac un film despre el”.

„…totdeauna îmi place să merg să văd filme, să cunosc oameni care au preocupări în acest domeniu. E o experienţă întotdeauna, interesantă.”

R.: Cum va venit ideea filmului „O prietenă a românilor”?
L.I. : În filmul acesta, este vorba despre o femeie absolut extraordinară, sârboaică , care a terminat facultatea şi a fost repartizată la secţia de etnografie. Ei i s-a dat să se ocupe de români, de comunitatea românilor. Mergând prin satele româneşti, s-a apropiat foarte mult, a fost cucerită de cultura tradiţională românească şi a învăţat româneşte. A făcut un lucru absolut extraordinar şi România ar trebui să fie recunoscătoare: a achiziţionat de la ţărani, obiecte ale culturii, materiale rurale, plecând de la haine,covoare, obiecte de mobilier,ceramică, icoane. În felul acesta, Muzeul de etnografie din Novi SAD are o colecţie fabuloasă de obiecte ale artei noastre, obiecte în care arta s-ar fi pierdut în anii următori, pentru că alţii şi-ar fi schimbat părerea, nu ar fi apreciat, sau ar fi venit alţii le-ar fi luat şi le-ar fi dus cine ştie pe unde. Acum există un tezaur formidabil la Novi Sad. Atunci, am zis că este un lucru important şi merită să fie făcut un film despre aceasta. Dincolo de această femeie, este muzeograful, omul de ştiinţă, aş fi scris cărti şi articole despre cultura populară română. Este vorba de nişte valori, de nişte principii, şi aceasta doamnă, prin ceea ce ea a făcut, chiar a întrupat aceste valori.

R. : Acum să facem o trecere de la premii la jurizări. Ştiu că aţi jurizat de 2 ori, şi ambele în străinătate. Vă mai amintiţi clipele acelea?
L.I. : Am fost de două ori în străinătate, în Ucraina la un festival care se chema „Limba română, plaiul nostru natal”. Este un festival care are ca temă minorităţile etnice. Cel de-al doilea festival la care am participat, a fost în Serbia, acum în decembrie 2007, tot un sat românesc, în felul acesta, am sprijinit organizaţia aceea a românilor care au organizat acest festival. Apreciez acest lucru.

R. : Ce v-a făcut să acceptaţi aceste propuneri?
L.I. : Propuneri accept pentru că totdeauna îmi place să merg să văd filme, să cunosc oameni care au preocupări în acest domeniu. E o experienţă întotdeauna interesantă.
R. : Dacă s-ar mai ivi ocazia, aţi mai accepta?!
L.I. : Da, bineînteles! Se întâmplă următorul lucru : Televiziunile sunt cumva forţate să difuzeze acel nu tip de film documentar. La festivaluri se întâlneşte un alt fel de tip de documentare care nu apar în programele de televiziune pentru că au un caracter mai puţin comercial şi atunci sunt foarte interesat să văd filme care sunt tratate de genul documentar iar zona componentă este foarte mare şi e foarte interesant. La festivalurile internaţionale poţi să vezi filme realizate în ţări care nu prea au acces la canalele pe la care noi le prindem, Descovery Chanel, Naţional Geographic, History.
R. : Ce se mai aude de proiectul „Cu românii de lângă noi”?
L.I. : „ Românii de lângă noi”, este un proiect, o emisiune care este realizată de TVR Internaţional , şi timp de 4 ani de zile, am realizat reportaje pentru această emisiune. După ce am devenit director, nu am mai putut realiza emisunea şi am tranzmis asta altui coleg. La colaborarea cu celelalte studiouri, atunci pot să spun că avem mai multe proiecte de colaborare, semnate de mai mulţi ani cu studioul din Szeged, studioul din Novi Sad, acum 2 ani am semnat cu studioul din Vârşet, cu cel din Pancevo, iar din decembrie realizăm împreună cu Szeged şi Novi Sad o emisiune în cadrul căreia realizăm o emisiune care se cheama”Trio”, este o emisiune de jumătate de oră, realizată o data pe lună, în care, fiecare studio realizează circa 8 minute. Aceste 8 minute se pun împreună şi se obţine o emisune de jumătate de oră , emisiune care este difuzată de fiecare 2 studiouri. Dacă am avea bani mai mulţi, am vrea să o facem mai frecvent, nu doar o dată pe lună, ci mai des.
R. : Referitor la scandalul care a avut loc în Serbia, cu dezlipirea oraşului Kosovo, aţi avut trimişi jurnalişti acolo?
L.I. : La solicitarea celor de la Bucureşti, am trimis doi jurnalişti în zonă care au relatat din Kosovo.
R. : Am înteles că şi acum, sunt plecaţi trei jurnalişti în Kosovo. Cu ce ocazie?
L.I. : Da, sunt plecaţi trei jurnalişti în legătură cu alegerile anticipate din Serbia. Probabil că vor apărea ceva situaţii în Kosovo.

„Televiziunea Română, nu stă foarte bine din punct de vedere financiar…”

R. : Referindu-ne acum la echipa TVR Timişoara, anual, un jurnalist din cadrul tvr-ului, beneficiază de un curs gratuit, oferit de Asociaţia Europeană a televiziunii Regionale, CIRCOM . Cine a beneficiat anul acesta de acest curs?
L.I. : Anul acesta, nimeni!
R. : De ce?
L.I. : Presupun că există nişte resticţii financiare. Televiziunea Română nu stă foarte bine din punct de vedere financiar şi atunci, în deplasarea unei persoane la un asemenea curs, plătim curs de 2 săptămâni. Înseamnă şi un cost, probabil că şi asta e cauza că nu avem.
R. : În ce constau aceste cursuri?
L.I. : Aceste cursuri sunt ţinute de oameni cu multă experienţă de la televiziuni mari din Europa, de la BBC, de la France sau de la televiziuni din Germania. Şi ele au ca temă realizarea aştrilor, felul în care se realizează.
R. : Se ţine într-un loc anume, o anumită ţară?
L.I. : Ele se ţin de fiecare dată, în ţara care organizează întâlnirea CIRCOM. O anumită televiziune publică regională îşi asumă misiunea de a organiza CIRCOMUL, şi atunci, ei trebuie să asigure atât partea de întâlnire, cât şi partea de training. La CIRCOM, se întâmplă trei lucruri de-o dată :trainingul,care durează 2 săptămâni, la finalul acestui training are loc întâlnirea anuală CIRCOM, care durează 2-3 zile, se discută cele mai noi probleme care interesează televiziunile publice din Europa. Totodată, aici se anunţă şi se decernează premiile concursului anual de producţie de televiziune, pe diferite categorii. Există posibilitatea ca să vizionez aceste filme, există o vidiotecă, unde se poate viziona şi este foarte interesant să vezi cum abordeaza alţii.
R. : Anul trecut cine a participat?
L.I. : La training?
R. : Da…
L.I. : Nu mai stiu cine a participat anul trecut.
R. : S-au purtat discuţii cu reprezentanţi ai studiourior regionale RAI, precum şi cu CORECOM Italia, în acord cu Direcţia de Relaţii Internaţionale din SRtv, cu privire la intrarea în parteneriat, în cadrul unui proiect de schimb transfrontalier de ştiri. Ce se mai aude de acest proiect?
L.I in păcate, nu s-a mai întâmplat nimic.
R. : Cine a pus bazele acestui proiect? cum s-a pierdut?
L.I. : Noi eram în relaţie şi suntem, cu nişte jurnalişti italieni care şi-au dorit să realizăm un asemenea schimb de materiale, de ştiri. În vestul ţării avem o comunitate de italieni care ar fi fost interesaţi. Nu ştiu din ce cauză lucrurile nu
s-au dus mai departe.
R. : Au rămas neclare?!
L.I. : Da, au rămas neclare.

„Emisiunea pentru copii a dispărut, pentru că e destul de greu de realizat şi trebuie să faci o echilibristică între ceea ce ai dori să faci şi ceea ce poţi să faci.”

R. : Pe data de 15 septembrie a fost prima tranzmisiune în direct a televiziunii Tvr Timişoara. Aceasta, a avut loc pe Muntele Mic. Cu ce ocazie?
L.I. : Atunci am făcut o premieră tehnică pe Muntele Mic. În anii 30 a fost ridicată o Cruce mare de către Societatea de Electrică sau de Transport din Timişoara. Crucea era de lemn, care s-a deteriorat în timp. O mână de pasionaţi, de inimoşi, au făcut să reclădească acea cruce. Au făcut-o de data aceasta din metal şi au vrut să fie o cruce luminată tot timpul nopţii, să poată fi văzută de la mare distanţă. În 14 septembrie s-a plănuit inaugurarea şi Sfinţirea crucii. Atunci, noi ne-am gândit că este un eveniment important pentru bănăţeni, pentru spiritualitatea bănăţenilor. E vorba de o tradiţie destul de mare şi ne-am propus să facem această tranzmisie în direct. Ne-a ieşit foarte bine şi ne-am bucurat foarte tare pentru că, în ziua aceea am intrat de mai multe ori în direct: la jurnalul de la prânz, la jurnalul de seară, în emisiunea noastră şi la jurnalul de pe TVR2. Este un lucru cu care ne mândrim.
R. : Cum a reacţionat publicul bănăţean?
L.I. : Am putut să facem publicul bănăţean să participe la acest eveniment. Am vrut să arătăm că poate participa în direct de acasă.
R. : Ce s-a întâmplat cu emisiunile pentru copii? Jurnalul copiilor unde a dispărut?
L. I. : Emisiunea pentru copii a dispărut, pentru că e destul de greu de realizat şi trebuie să faci o echilibristică între ceea ce ai dori să faci şi ceea ce poţi să faci. Probabil că, în momentul când vom avea resurse, mai mari, vom putea să reluăm acest tip de jurnal .
R. : Planuri care rămân pe viitor?
L.I. : Acum, pentru viitor, lucrurile sunt într-un punct de cotitură, pentru că, este în discuţii un proiect care se va numi TVR3. Este un alt canal naţional, are va fi realizat numai de studiourile teritoriale. Şi acuma se discută exact, formula în care se va strucura acest canal, exact forma.
R. : Aţi preluat conducerea pe 1 martie 2004, iar pe 16-17 octombrie, în acelaşi an, a fost aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea studioului. Cum a petrecut echipa şi, de ce nu, timişorenii, acele zile?
L.I. : Publicului bănăţean, i-am oferit, un program special în care încercam să arătăm ceea ce a făcut studioul teritorial în aceşti 10 ani şi cam ce ne propuneam noi să facem în momentul respectiv. Noi, sigur că ne-am bucurat împreună cu colegi din ţară, colegi din Bucureşti şi cu cei cu care am colaborat în toti aceşti ani. Televiziunea nu înseamnă doar echipa de la TVR Timişoara ci înseamnă un număr destul de mare de colaboratori care ne ajută să realizăm această emisiune.

„ Mi-aş lua amintirile plăcute din peioada asta, filmele pe care le-am realizat şi filmele care s-au făcut în această perioadă de alţi colegi.”

R. : Să ne întoarcem la ceea ce aţi început să vorbiţi, la noul canal de televiziune- TVR3, care aparţine de televiziunea pubică. Îmi puteţi vorbi de acest proiect?
L.I. : În momentul de faţă, nu pot vorbi pentru că e un proiect care este în faza de elaborare. Se lucrează, ce pot să spun este că e realizat de studioul de televiziune teritorială, că se va difuza pe satelit. Sunt deja 5 studiouri teritoriale, pentru că de câteva zile a început să emită studioul din Târgul Mureş şi trebuie să găsim formula cea mai adecvată pentru a permite colaborarea a 5, respectiv 6 studiouri în realizarea unui program. Asta presupune o coordonare, destul de complexă.
R. : De câţi bani o să fie nevoie pentru noii jurnalişti care o să-i angajaţi?
L.I. : Momentan, încă nu s-a ajuns la faza de a se stabili numărul de posturi noi. În momentul de faţă, discutăm doar formula de a fi construit canalul. În funcţie de formulă, se va determina şi numărul de posturi, de noi jurnalişti. După cum spuneam, televiziunea publică trece printr-o situaţie financiară, nu tocmai fericită. Atunci, situaţia acestora trebuie să aibă în vedere acest lucru.
R. : De ce membrul CNA-ului, Gelu Trandafir, s-a opus acestui proiect?
L.I. : Nu ştiu, nu ştiu exact ceea ce a declarat, aşa că nu pot să comentez în niciun fel.
R. : Privind acum înapoi, peste anii care au trecut de când sunteţi director, dacă mâine ar trebui să plecaţi din TVR Timişoara, care ar fi lucrul pe care l-aţi lua?
L.I. : Mi-aş lua amintirile plăcute din perioada asta, filmele pe care le-am realizat şi filmele care s-au făcut în această perioadă de alţi colegi.
R. : Aveţi regrete sau să vă reproşaţi ceva faţă de un anumit moment?
L.I: Da, da, sunt! Sunt lucruri pe care nu le-am putut face şi dacă mă străduiam mai mult, puteam face mai mult. Dar am văzut că nu tot ceea ce mi-am propus, am putut realiza.
R. : Cine v-a susţinut în această meserie? Este o persoană căruia îi datoraţi acest lucru?
L.I. : Nu pot să vorbesc că m-a sprijinit o persoană anume, dar dintre colegii de televiziune, au fost câţiva cu care am făcut o echipă foarte bună. Şi cu ei am făcut aceste lucruri.
R. : Ar mai fi ceva de adăugat?
L.I. : Ar fi multe, dar…

Interviu cu Marcel Tolcea

„Nu sunt tânăr, dar nu sunt nici bătrân…”

Cine nu a auzit de “Bicicleta van Gough” ?! Trebuia să fac un interviu cu autorul acestui volum de poezii, aşa că, într-o zi ploioasă de vineri, am pornit spre Muzeul de Artă. La poarta lui, m-am întâlnit cu două colege de facultate, care veniseră şi ele pentru acelaşi lucru: interviul. După câteva minute de aşteptare la uşa sa, am fost invitate, pe rând, în biroul domnului director, Marcel Tolcea. Odată intrată în birou, nu aş mai fi plecat. Nu pentru că era un birou mare şi frumos amenajat, ci pentru că am găsit un om care mereu e pus pe glume şi care are ceva de spus tot timpul.

F.D.: Sunteţi născut sub zodia gemenilor! Spuneţi-mi, vă rog, câteva trăsături care vă caracterizează în legătură cu această zodie.

Marcel Tolcea.: Inteligenţă, farmec, adaptabilitate, comunicabilitate, plictiseală, curiozitate, superficialitate.
F. D.: În interviul acordat lui Robert Şerban, spuneaţi că aveaţi o oarecare aroganţă…

M. T.: Nu sunt arogant! Când am fost tânăr eram arogant, acum mi-a trecut. Un tip arogant nu face poante, e distant.

„Femeile sunt foarte temeinice, serioase şi mult mai utile…”

F. D.: În C.V.-ul dvs., numele întreg este Marcel Iulian Tolcea. De ce apare numai în C.V. numele „Iulian”?

M. T.: Mă enervează numele Iulian. Naşii mei au vrut să am acest nume.
F. D.: Ce reprezintă femeia pentru dumneavoastră?

M. T.: Femeia reprezintă una dintre minunile lumii. Mă refer la femeie dincolo de aspectul erotic. Ele sunt foarte temeinice, serioase şi mult mai utile. Atunci când vine vorba de ceva, sparg munţii. Bărbaţii sunt mai superficiali.
F. D.: Când aţi fost profesor la Tibiscus veneau studenţii la orele dvs., amfitetrul era plin-ochi. Făceţi-mi o paralelă între perioada de atunci şi perioada de acum ca profesor la Universitatea de Vest.

M. T.: Veneau pentru că le plăceau cursurile mele. Cred că şi la Universitate dacă aş avea cursurile puse la ore potrivite, ar veni studenţii în număr mai mare.
F. D.: Vin la cursul dvs. pentru că sunteţi o fire mereu tânără?

M. T.: Nu sunt tânăr, dar nu sunt nici bătrân. La această vârstă, 52 de ani, am bătrâneţea mai mică decât alţii.

„Stau destul de puţin acasă…”

F. D.: Povestiţi-mi relaţia cu cei doi copiii ai dvs., Ana Maria Teodora şi Daniel Ionuţ.

M. T.: Cu Ionuţ este o relaţie din ce în ce mai apropiată, pentru că este la vârsta la care înţelege. Se uită la emisiunile politice, stă până noaptea târziu ca să vadă dezbaterile. E foarte bine informat, are un vocabular foarte bun, mă imită în foarte multe lucruri. Ana vine la mine, îmi arată ce haine noi are, trece prin cameră la mine şi face în aşa fel încât să mă uit după ea, să văd ce frumoasă e. O relaţie foarte prietenoasă, adică nu sunt tatăl care urlă, ţipă, ameninţă.
F. D.: Cum faceţi faţă în viaţa de zi cu zi atât ca profesor, jurnalist, director al Muzeului de Artă, cât şi ca părinte?

M.T.: Foarte greu. Stau destul de puţin acasă… De pildă, aseară am ajuns târziu, deseară târziu, mâine merg la un banchet.

„Câştig bani în publicitate…”

F. D.: V-aţi întâlnit de două ori cu Robert Turcescu. Spuneţi-mi câteva cuvinte despre el.

M.T.: Este un om sentimental şi cald. Nu este persoana care se vede pe ecran. Am făcut schimb de muzică, el fiind şi un membru al unei trupe. Este un om care, în opinia mea, are cea mai mare prestaţie de moderator din România, în momentul de faţă. Este un tip autentic şi asta apreciez la el.
F. D.: Aţi dat poezia pe publicitate!?

M.T.: Câştig bani în publicitate. Chiar acum am luat o sumă pentru un slogan. Nu mai scriu poezie, pentru că nu mai mi-a ieşit în ultimul timp!
F. D.: Mai aveţi ceva de adăugat?

M.T.: Nu!

vedetele si moartea

Azi am citit ceva despre cum au scapat vedetele noastre din ghiara mortii ca sa zic asa De Cabral eram la curent, deoarece ii citisem blog-ul, de celelalte acum am aflat. O sa postez ce am aflat si eu…

1.Cabral…

Vedeta de la Acasă TV a evitat la limită un accident teribil, după ce a avut o explozie de cauciuc Cabral era să moară pe autostradă!
Uriaşul Cabral Ibaka a rememorat cu mult umor negru un incident recent, care i-a dat fiori reci pe şira spinării. Duminica trecută, când se întorcea cu maşina de la munte, prezentatorul de la Acasă TV a fost la un pas să treacă în lumea de dincolo din cauza unei explozii de cauciuc. Viteza de reacţie şi câteva manevre spectaculoase la volan l-au păstrat, din fericire, printre noi.

“Ce frumos e să-ţi zâmbească moartea…”, îşi începe Cabral mărturisirea pe blogul personal, al cărui motto este, culmea ironiei, “trăind viaţa şi vorbind despre ea”.

“Mă întorceam de pe Valea Jiului, de la Straja, am dat o fugă să ne dăm cu placa. Am plecat sâmbătă la 6 dimineaţa, am oprit la Târgu Jiu, la prietenul Dan, şi am ajuns la Straja pe după-amiază, pe la 2.00. Am stat până seara pe pârtie, după ceva ceai, ciocolată caldă şi un vin fiert, am tăiat-o la nani. Trezirea la 6 dimineaţa şi hai acasă”, scrie Cabral, care a ţinut morţiş să împărtăşească experienţa şi emoţiile trăite cu cititorii site-ului personal.

Senzaţiile tari abia acum urmează… “Duminică, soare, muzică mişto, 130 km/h, autostrada Bucureşti – Piteşti, Km 58. Mă gândeam eu în sinea mea de om mulţumit că “ce zi frumoasă este”, când guma de pe stânga faţă a explodat. Nu stau acum să mă pierd în înşiruirea manevrelor (de mare spectaculozitate, de altfel) care au dus la rezolvarea situaţiei. Cert e că aveam multe şanse de îmbrăţişat madama cu coasa, puteam să ne suim pe balustradă, să sărim în şanţ, să ne dăm peste cap… A fost un moment de răscruce. Am uitat de rate, de probleme, de greutăţi, am uitat că viaţa “este grea”, concluzionează cu autoironie Cabral, tatăl unei fetiţe superbe, în vârstă de cinci ani.

Şi cum posibila întâlnire cu moartea te face să reconsideri totul, vedeta “Poveştirilor de noapte” ne adresează şi o întrebare retorică: “Bucuria că am rămas pe partea asta se traduce cu greu, probabil aţi trecut şi voi prin situaţii la limită… Ce vreau să vă întreb… Aţi avut vreme, în ultimul timp, să vedeţi ce frumoasă este viaţa?”.

Alte vedete care au fentat moartea!

2.Ileana Lazariuc era să se înece în lacul Snagov …

Are mare spaimă de apă, însă rolul pe care l-a avut în serialul “Chiquititas” a obligat-o să-şi învingă temerile şi să plonjeze în lacul Snagov. Ileana Lazariuc s-a pierdut însă cu firea şi a început să se zbată disperată în apă, sub privirile îngrozite ale colegilor de la filmări.

Scafandrul angajat să supervizeze scena, dar şi ceilalţi colegi ai Ilenei au sărit şi a scos-o din lac. “M-am speriat foarte tare. Acum am un motiv în plus să iau lecţii de înot”, a spus iubita lui Ion Ion Ţiriac, acum însărcinată în luna a şaptea.

3.Bebeluşa Oana, accident lângă cimitirul Ghencea

În luna decembrie a anului trecut, bebeluşa blondă de la “Cronica Cârcotaşilor” a văzut şi ea moartea cu ochii. Aflată la volanul unui Volkswagen Polo, Oana Ioniţă a pierdut controlul după ce a încercat să evite o altă maşină şi a intrat într-un refugiu de tramvai.

Impactul a fost puternic, mai ales că plouase, iar carosabilul era ud. Bebeluşa s-a ales cu maşina distrusă şi cu o sperietură zdravănă, mai ales că accidentul s-a petrecut lângă cimitirul Ghencea, semn demn de luat în seamă.

4.Cream a intrat în şoc anafilactic …

O altă vedetă care s-a speriat de moarte la propriu este Claudia Pavel alias Cream. În martie 2007, solista a filmat un videoclip în subsolul rece şi umed al Teatrului Naţional, culmea, fiind şi ea udată în permanenţă cu un furtun cu apă.

Cream s-a ales cu o răceală puternică şi a fost internată în spital. Situaţia s-a agravat însă, cântăreaţa intrând în şoc anafilactic din cauza unei alergii la antibioticul Zinacef, pe care i l-au administrat medicii în spital.

5.Anda Adam a avut viteză şi a intrat în parapet….

Mâna în ghips, genunchiul lovit şi cumplita senzaţie că a văzut moartea cu ochii. “Eroina” a fost Anda Adam, care s-a izbit cu maşina de un parapet din cauza vitezei şi a carosabilului ud. Incidentul s-a petrecut pe 21 octombrie 2007, când solista se întorcea de la un concert, împreună cu alţi patru colegi.

Automobilul, Chevrolet Captiva, a derapat şi a intrat într-un parapet de beton, pe DN 66, în localitatea Băniţa. Anda a fost internată la secţia de Ortopedie a Spitalului Judeţean din Petroşani, de unde s-a externat însă după câteva ore, pe semnătură.
…prin astea au trecut vedetuzele noastre:( Eu ma bucur din suflet ca a fost bine si acum au inca un motiv sa-si traiasca viata la maximum! asa cum spunea si Cabral pe blog-ul sau, ca si-a dat seama cat de mult pretuieste viata:) Viata trebuie traita ca nu se stie niciodata ce te asteapta…Take care people!!!

bancuri cu negrii

cateva bancuri cu negrii….nu fac discriminare, nu sunt rasista, dar mi-au placut si am zis sa le postez aici…

1.Un ditamai 747 intampina un front de turbulenta maxima asa ca pilotul n-are incotro si anunta pasagerii ca vreo cativa dintre ei vor fi sacrificati. Le mai zice ca alegerea celor care vor fi aruncati din avion se va face, conform regulamentului, in ordine alfabetica.
- African-Americans, please!
Nici unul.
- Blacks!
Nici unul.
- Darkies!
Nici unul.
- Jungle bunnies!
Nici unul.
Un negru mare si urat ?si tinea copilul in brate si-l mangaia pe cap zicand:
- Fii cuminte, ca azi suntem niggers!

2.Daca ai un pistol cu un singur glont si trebuie sa alegi dintre a impusca un alb si un negru, pe care il alegi? impusti albul, ca negrul nu poate fi ungur!

3.Ce e mai rau sa fii negru sau homosexual?
- Sa fii homosexual. Negrii nu trebuie sa le marturiseasca parintilor ca sunt negri…

4.Un negru se duce la oficiul fortelor de munca din Africa de Sud.
- Buna ziua! As dori un loc de munca.
- Sigur, cum sa nu, se poate, zise albul. Dar sa stiti ca nu mai avem decat un post de director la minele de diamante, daca va convine.
- Bineinteles.
- Salariul din pacate a mai scazut. Nu mai este 150.000 de dolari an ci 120.000.
- Excelent spuse contrariat negrul.
- Iar vila unde o sa locuiti nu are decat trei etaje, ne pare rau si pentru piscina care este deocamdata in constructie.
Cat despre limuzina trebuie sa va multumiti cu un Lincoln pentru ca Mercedes-ul s-a stricat.
- Chiar asa domnule, nu-mi vine sa cred. Dumneata iti bati joc de mine?
- Pai cine a inceput primul?

5.I: Ce-i negru, mic si bate la usa ?
R: Viitorul.

perle din sport

Daca marcam un gol la inceput, pe urma putem si sa jucam si la 0-0. (Gigi Becali)

“Bai, nu va-ngramaditi toti in partea aia, ca se rastoarna terenul cu voi.” (Constantin Teasca)

“Daca nu dadea Ceahlaul 4 goluri, castigam noi cu 1-0!” (Ion Velea, membru al clubului Electroputere Craiova, dupa meciul Ceahlaul-Electro 4-1 disputat in campionatul 1994/95)

M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat. (Gigi Becali)

“Acest gol i-l dedic lui Ionut Badea, care a nascut azi-dimineata o fetita, iar golul i-l dedic lui.” (Alexandru Baltoi)

“Milan sau Madrid, important e sa fie din Italia!” (Andreas Moller, fost international german)

“Nu cred ca am fi pierdut acest meci, daca s-ar fi terminat 1-1.” (Uli Hoeness, manager Bayern Munchen)

Intrebat daca intentioneaza sa revina la Universitatea Craiova, desi semnase cu alta echipa pentru urmatorii doi ani, Sorin Cartu a raspuns: “Conteaza mai putin hartiile. Stiti cum e, omul se ‘indoaie’ la bani si la femei. La mine nu e cazul la femei.” (Sorin Cartu)

Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu. (Gigi Becali)

6 mai 2000: Universitatea Craiova-FC Brasov 1-0, autogol Bodea min.66. “Craiova a castigat printr-un autogol ? Sa fie primit!” (Sorin Cartu)

“Situatia este fara iesire, dar nu e critica.” (Stefan Effenberg, fost international german)

“Noi suntem rapidisti din tata-n fiu, in afara de fiul meu, care e stelist.” (Nicolae Vacaroiu)

“Exista o singura posibilitate: victoria, remiza sau infrangerea!” (Franz Beckenbauer)

Este incontestabila fortuirea ca romanul sa fie un strasnic luptator sarb. (Cornel Dinu)

“In fotbal este ca in patinaj artistic: cine marcheaza cele mai multe goluri, castiga!” (Reiner Calmund, fost presedinte Bayer Leverkusen)

“Copii, mergeti la scoala, ca si scoala e buna la ceva!” (Gheorghe Hagi, in vizita la o scoala generala)

Mircea Rednic ca antrenor e ca fierul de calcat: pe unde trece, parjoleste! (Sorin Cartu)

“Nu am probleme musculare, pentru ca nu am muschi.” (Dietmar Hamann, fotbalist la FC Liverpool)

perle de la bac

Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o bastinoasa.

Poema “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada “Miorita” este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul “Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.

Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.

Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

profesorul: ”ce fel de functionar era ghita pristanda?” , elevul: ” cu palarie”

Engleza oral:
Prof: First subject
Elev:…..
Prof: Second subject
Elev:….
Prof: Care-i vedeta ta preferata (romana)
Elev: Gutza
Prof: Liber 4 (nota)

Unui elev ii pica la lb romana oral curentul literar romantism.
Profa:Da,zi!
Elevul:Eu pentru astazi am invatat Ion de Liviu Rebreanu!!
Profesoarele din comisie se uita stupefiate si incep sa rada in hohote!!!

De data asta din partea profesorului (bac 2006)..:
Subiect :poezie Eminescu(nu stiu exact cum suna cerinta)
Elevul:Am ales Scrisoarea 1
Prof:Nu imi place subiectul prea greu..
Nota 6.50( e adevarata)

Moromete era un deosebit intelectual, mai ales acolo in gradina lui Iocan, unde era foarte considerat de mai toti de-acolo, un intelectual.

mancati voi rahat, ca Moromete chiar este primul taran intelectual din opera lui Marin Preda. Si am mai vazut pe aici o “perla” unde comedia apartine genului dramatic. Chiar asa este fratilor, chiar daca va vine greu sa credeti, comedia APARTINE genului dramatic. Daca tot criticati, macar criticati calumea.

proful..hai ma copilash..ce naiba..nu stii nimic..macar zi si u ceva de mihai eminescu..opere..ceva…la care elevul..intr-un sictir de nu se mai putea(el fotbalist la un liceu de “prestigiu” la dat genii)da ala cine draq mai e..!?!?!…

bsh Ilie Moromete era intelectual poate in locul de unde vi tu … da in orice caz nu era intelctual in opera lui Marin Preda!!!

oral romana 2006
tipei din fata mea ii cade Flori de mucegai de Tudor Arghezi:

“deoarece arghezi era in inchisoare si nu avea pix si hartie a scris cu unghia pe perete”

oral 2006:
prof: ce legatura are Titu Maiorescu cu Junimea?
elev: era sotia lui!!!!

oral 2006
avea de ales o povestire de sadoveanu
elevul incepe: am ales moara cu noroc… si dupa ce termina de vorbit vreo 5 minute ii zice proful: bine, acum ne zici si ceva de sadoveanu?

Un elev e intrebat la romana oral:
-Cine a mai scris comedii in afara de Caragiale?
Elevul raspunde:
-Gigi Becalli

la examenul oral: “Ion a insarcinat-o pe Ana”

povesteste-mi despre intalnirea catalinei cu luceafarul. R: Pai, ca sa o vada, luceafarul s-a dat de trei ori peste cap si s-a facut musca

examen oral romana
eleva de la liceul de arte:Moara cu noroc
“actiunea romanului moara cu…aaa nuvelei scrisa de mihail sadoveanu(profa:de cine?)…aaaa cuum? a de ioan slavici aaaa….are loc…aaa…actinea moarei cu noroc(profa :tu copila:Morii) aaaa..da

Ion era intelectualul satului, da era cel mai rusinos din toata comuna ca se ascundea cand facea prostii cu Florica. Taica-su lu Florica, Vasile, stia da nu voia sa le zica ca daca le zicea ramanea fara pamant.

Si eu consider ca Ion era un intelectual deoarece iubea pamantul deci cred ca avea diploma in geologie ))

profesorul:spunem ceva despre manole
elevul: manole juca carti
profesorul:cu cine?
elevul:sincer am citit dar nu mai tin minte

perla roaman oral:
profesor: cati bani ai da tu asa ca sa iei bacul ?
elev: nu as da ca nu am si am invatat foarte bine.
profesor: bine. 4. urmatorul.

In romanul ‘Enigma Otiliei’,Otilia, ne este prezentata ca o aventuriera,ia avand relatii de cate o noapte atat cu Felis ,cu Pascalopol,pana si cu Mos Costache….

Ion era intelectual ,de fapt destept., a umblat atat cu Ana cat si cu Florica.

In anul 1965,s-a construit pod peste Oceanul Pacific.

dupa ce examinatorul vede ca elevul chiar nu stie nimic ii spune:
Ex:zi si tu niste fructe.
Elev:mere,pere,prune,struguri etc
Ex:bine da in engleza nu le stii?
Elev:nu,imi pare rau.

In fata mea la oral romana, eleva are la primul punct un text beletristic si ea vorbeste despre Amintiri din Copilarie:
Prof: Cine a scris Amintiri din Copilarie ?
Eleva: Caragiale..
Prof: Nu, gandeste-te mai bine…Vantul zboara printre “Creeengi”
Eleva: ??
Prof: Atunci cine este personajul principal?
Eleva: Ionut

Manstirea Argesului este mitul curei creatoare.Pentru a realiza ceva durabil este nevoie de o cura curabila

-De cate feluri este iubirea?
elev: pai… poare fi de o noapte, de doua sau poate tine o vesnicie.
(P.S. din Brad de la alexes_predator alias Pho3nix3)

romana oral 2006
prof: asa-i ca Ion Barbu a fost matematician?
elevul: nu.

eteaua hidrologica este formata din conducte si tevi (scris, ecologie si prot. mediului 2006)

profa: si ce scena se reprezinta in basoreliefurile de pe timpan?
eleva: ???!
profa: hai ca e simplu, cu iisus…
eleva: ingiulgiuirea!

perla bacalaureat 2006:
Profesorul:Ascult
Elevul:Ce?
Profesorul:Pai,subiectul tau…
Elevul:Pai nu ati vb cu tata?
Profesorul:Numele tau este??
Elevul:Richard
Profesorul:Si mai cum?
Elevul:Bah nene tu trebuie sa-mi dai zece si eu sa aprob!
Profesorul:Pai da dar daca minti si nu esti baiatul domnului senator richard!!
Elevul:AAAAAA deci chiar asa este jagosu de vali are bacul aranjat!

culmi

Culmea limbii franceze: Sa-ti otravesti profesoara de franceza cu verde de Paris .
Culmea croitoriei: Sa cosi o pereche de chiloti pentru fundul marii.
Sa intorci pe dos costumul lui Adam.
Culmea sovaielii: Sa ezit, sa nu ezit…
Culmea cruzimii: Sa-ti omori timpul.
Culmea melancoliei: Sa cazi pe ganduri si sa-ti spargi capul.
Culmea inotului: Cu o mana sa inoti, cu cealalta sa dai din picioare.
Culmea unui cutit de bucatarie: Sa taie pofta de mancare mesenilor
Culmea lacomiei: Sa mananci bataie si sa nu te saturi!
Culmea orei exacte: Sa pui ceasul dupa radio si sa-l uiti acolo.
Culmea justitiei: Sa condamni o prostituata sa-si execute pedeapsa la locul de munca.
Culmea tehnicii yoga: Sa-ti tragi un cap in gura!
Culmea prostiei: Sa stingi lampa si sa aprinzi un chibrit ca sa verifici daca s-a stins.
Culmea fizicii: Sa pasti un cal putere pe un camp magnetic.
Culmea ceasului desteptator: Sa sune ocupat…
Culmea somnului:Sa visezi ca dormi.
Culmea mizeriei: Sa aiba purecii paduchi.
Culmea orbului: Sa-si vada moartea cu ochii.
Culmea agronomiei: Sa faci sa infloreasca un boboc de rata…
Culmea fitness-ului: Sa reuseasca sa slabeasca un ardei gras.
Culmea pescuitului: Sa pui scrum de tigara in ac si sa prinzi peste afumat.
Culmea zgarceniei: Sa-ti pui ceasul cu trei ore in urma, ca sa faci economie de timp.
Culmea rasismului: Sa bei whisky “Black & White” din pahare diferite.
Culmea timiditatii: Sa dai inapoi in fata unui ceas care o ia inainte…
Culmea graviditatii politice: Sa intrerupi o sarcina de partid…
Culmea culmilor: Mutul sa-i spuna surdului ca orbul se uita la ei.
Culmea zborului: Sa zbori pe cerul gurii.
Culmea dresajului: Sa imblanzesti fiare vechi.
Culmea tupeului: Sa te caci la o usa dupa care sa bati si sa ceri hirtie!
Culmea culmii tupeului: Sa mai bati o data si sa zici ca nu ti-a ajuns!
Culmea suspansului: iti spun maine
Culmea linistii: Sa fie asa de liniste in jur incat s-auzi cum te mananca-n cur
Culmea cutremurelor: sa urci cu liftul si sa cobori cu apartamentul.

perle

Perle spuse de copii
Daca e mama ta poti sa o saruti cat vrei, dar daca e alta persoana, trebuie sa-i ceri voie mai intai

La prima intalnire, oamenii isi spun unii altora minciuni, si asta ii face sa fie destul de interesati unul de celalalt ca sa mearga si la a doua intalnire

Nici o persoana nu hotaraste inainte de a creste mare cu cine se va casatori. Dumnezeu decide totul cu mult inainte, si nu vei afla decat tarziu pe cine ti-a bagat pe gat

-Cum ai face o casnicie sa functioneze bine ? -Sa-i spui sotiei tale ca e draguta, chiar daca ea arata ca un camion.

Cand e OK sa saruti pe cineva ? Regula e asa: daca saruti pe cineva, atunci trebuie sa te si casatoresti cu acea persoana si sa ai copii cu ea. Este cinstit sa faci asa.

Pentru fete e mai bine sa fie singure, dar nu pentru baieti. Baietii au nevoie de cineva sa stranga lucrurile dupa ei.

Cum ai face o casnicie sa functioneze bine ? Sa-i spui sotiei tale ca e draguta, chiar daca ea arata ca un camion.

E mai bine sa fii singur sau casatorit ? Nu stiu cum e mai bine, dar pot sa-ti spun un singur lucru. Nu o sa am niciodata sex cu sotia mea. Nu vreau sa fiu vulgar.

Tipi cat poti de tare ca o iubesti chiar daca pårintii sunt de fata

Tipi cat poti de tare ca o iubesti chiar daca pårintii sunt de fata

Nu conteaza cum arati, uitati-va la mine ce frumos sunt si inca nu am gasit pe nimeni cu care sa ma insor

. Oamenii casåtoriti sunt foarte bucurosi sa vorbeasca cu altcineva

Iti dai seama ca sunt casatoriti ca tipa la acelasi copil

Cand termin gradinita imi gasesc o sotie

Cand cineva vrea sa sarute pentru prima oara ,cade pe spate si nu se mai trezeste , cel putin o ora

Nu trebuie sa saruti niciodata o fata ,daca nu ai bani så-i cumperi un inel frumos si un video ,cå o sa vrea sa vada casetele de la nunta

Nu m-as saruta niciodata in fata altor persoane. Ar fi foarte jenat daca m-ar vedea altcineva ar daca nu m-ar vedea nimeni as vrea sa incerc si eu un baiat dragut .Insa numai pentru cateva ore

Daca e mama ta poti sa o saruti cat vrei, dar daca e alta persoana ,trebuie sa-i ceri voie mai intai

Nici o persoana nu hotaraste inainte de a creste mare cu cine se va casatori. Dumnezeu decide totul cu mult inainte, si nu vei afla decat tarziu pe cine ti-a bagat pe git.

Ce fac oamenii de obicei la o intalnire ? La intalniri oamenii se distreaza, si ei ar trebui sa le foloseasca ca sa se cunoasca mai bine. Pana si baietii au ceva de spus daca ii asculti mai mult timp.

“Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi.”

“Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.”

“Am invatat la scoala ca Edison a facut lumina. La scoala de duminica a spus reverendul ca Tu ai facut. Edison asta ti-a furat ideea.”

Ce sunt drogurile? Drogurile sunt niste plante pe care le usucã gangsterii si le iau ca pe niste medicamente, care ii amortizeazã, sa nu-si mai recunoascã faptele.

. Ce este bucuria? Bucurie e când un om sade la coada si ii spune un om, ca nu e nimic si el vede ca este ceva înãuntru

Ce este hotãrârea? Hotãrârea e când tovarãsul Nicolae Ceausescu vrea sa meargã în alta tara si vorbeste la telefon cu tara aia si le spune ca vine

Ce înseamnã lupta politica? Nicolae Ceausescu, de cate ori iesea de la Doftana lua comunisti cu el si cãuta sa inerveze pe hitleristi, ca sa plece.

un articol despre mine :D

In cele ce urmeaza, o sa scriu feature-ul unei colege de la faculta. Nu vreau sa sune a lauda dar o mica parte a feature-lui, ma include pe mine ma mandresc ca m-a luat pe mine ca exemplu Si ca sa nu va mai tin in suspans, articolul este urmatorul :

” Cum reusesc studentii sa-si faca timp atat pentru job cat si pentru facultate?

Job-ul…
Se spune ca educatia unui copil incepe cu douazeci si cinci de ani inainte de a se naste. Aceasta sintagma se poate aplica si in ceea ce priveste gasirea unui loc de munca, deoarece si pentru acest lucru este important sa ne pregatim din timp . Inca din anii de liceu orice tanar trebuie sa-si puna intrebari despre viitorul sau, despre ce i-ar placea sa faca sub aspect profesional, care sunt calitatile personale si aptitudinile ce-i sustin optiunile privind cariera.
Un job iti aduce experienta practica si bani. Vrei un job, insa acest lucru intra in conflict cu timpul acordat facultatii. Un part-time nu este la fel de bine platit, dar apuci sa ajungi si la scoala, in timp ce un job full-time iti ofera mai multe satisfactii, dar nu-ti va lasa timp de nimic. Prioritatile tale sunt impartite si de cele mai multe ori facultatea se afla in plan secund. Daca esti constiincios, mai exista varianta obtinerii unor burse, dar din pacate nici acestea nu tin de foame, iar mancarea facuta de mama e departe.

“Studentul model”

Studenta in anul doi la Facultatea de “Stiinte Politice, Filozofie si Stiinte ale Comunicarii”, specializare Jurnalism, Florensita D. lucreaza cu norma intreaga la o firma care nu are nici o legatura cu facultatea pe care o urmeaza, dar in acelasi timp ajunge la seminarii si cursuri. Chiar daca serviciul ii ocupa jumatate din timp, la scoala nu intarzie cu proiectele sau referatele date de profesori si nici nu doarme pe banci. E de apreciat ca pe langa faptul ca este bursiera, ne mai rezolva si problemele noastre de la facultate, ea fiind si sefa de an.
In primul an de facultate a fost implicata ca mai toti studentii, in asociatii studentesti sau a lucrat ca si voluntar, insa in anul doi a luat lucrurile in serios, aceasta marturisind:”dupa primul an de facultate m-am gandit ca ar fi oportun sa-mi gasesc un job.Mi-a fost greu la inceput, dar cu timpul m-am obisnuit cu acest ritm, scoala-job si mai putin pe acasa. Uneori sunt zile cand plec de la serviciu direct la scoala, ies din tura de noapte si la opt dimineata merg la curs sa iau notite pentru ca nu prea inteleg de la colegii mei. De cand m-am angajat, ma simt tot timpul activa, am si uitat ce inseamna sa dormi mai mult dar asta nu mai reprezinta o problema. Zilnic, intalnesc oameni noi si am ajuns la concluzia ca am facut o alegere potrivita, mai ales pe plan financiar si imi mai ramane timp si pentru distractii, pentru ca trebuie sa te mai si relaxezi.

Timpul si lenea- doi dusmani?

Timpul are o singura directie. El nu se mai intoarce niciodata. In prezent, timpul este foarte pretios, orice fapta ce ai facut-o nu mai poate fi modificata, nici anulata si nu poti exprima acelasi eveniment de doua ori. In ultima vreme suntem deficitari la capitolul timp, nu avem timp de nimic, nici de actiunile incepute, nici macar de cele viitoare. Ca sa ai timp pentru facultate, job, distractii, trebuie sa stii sa te organizezi, sa-ti faci un orar pe care sa incerci sa il respecti.
Fie ca promoveaza produsele unor companii sau impart fluturasi, fie ca se rezuma la a aseza marfa in rafturile marilor magazine, sunt job-uri de sezon numai bune pentru studenti :program flexibil si castiguri convenabile.
Studentii pot sa-si gaseasca timp atat pentru scoala cat si pentru job, insa este nevoie de foarte multa ambitie. Unii nu se angajeaza de lene, altii sunt implicati activ in asociatii studentesti, majoritatea se multumesc cu banii primiti de la parinti, iar altii sunt de bani gata si nu mai are rost sa se “omoare” cu munca. Dupa un studiu realizat in complexul studentesc din Timisoara s-a ajuns la concluzia ca cea mai mare problema cu care se confrunta tineretul este “doamna lene”, ea fiind cea care in mare parte ii implica sa-si gaseasca un job. “

… nu am modificat nimic in articol, in afara numelui meu. Cred ca este de ajuns”Florensita D”

avortul…

Crima prin nastere?

Majoritatea oamenilor nu stiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu stiu că, de fapt au omorât un copil. Ele “au auzit” că până în luna a treia, este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Niciodata nu se gandesc la consecinte si la faptul ca un avort le va zgudui viata sau, mai ales, ca omoara niste fapturi asemanatoare lor.
“La doar 15 ani am am facut primul si ultimul meu avort. Zic ultimul deoarece nu pot sa mai am copii. Eram in clasa a 10-a si am avortat datorita parintilor mei si a prietenului meu. Am tinut ascunsa sarcina pana la 7 luni, cand deja a devenit prea vizibila. Prietenul meu, m-a convins ca sa fac avort,pe motiv ca eram prea tineri si nu avem cu ce sa-l intretinem, si in plus, parintii lui nu-l vroiau. Deaoarece sarcina era prea inaintata, cu greu am gasit un medic care sa ne ajute. El ne-a zis ca exista riscul ca sa mor si eu si copilul. Am avortat prin cezariana.
Nu-mi vine sa cred ca am putut sa fac asa ceva. Unii copii se nasc la 7 luni si devin oameni mari, al meu…uff!
Chiar daca au trecut 3 ani, vad in mine un monstru,deoarece am renuntat la o fiinta nevinovata,care a platit pentru faptele mele. Daca as putea sa dau timpul inapoi….”C. Simona 18 ani

Avortul ilegal

Avortul este legal, cu unele restrictii pana in saptamana 24 de sarcina. Numeroase state cer femeii sa se gandeasca 24 de ore dupa ce a fost informata in legatura cu un avort. Avortul ilegal este avortul realizat de personal fara pregatire medicala corespunzatoare si prezinta un risc mult mai mare de complicatii decat cel realizat de personal calificat. E adevărat că nici o lege nu poate împiedica o femeie să-şi nască sau să-şi omoare copilul dar o încercare de schimbare a mentalităţii trebuia şi trebuie să existe, o schimbare în conceptul nostru despre o viaţă umană, nenăscută, dar care există şi pe care nu o mai poate contesta nimeni luând în considerare ultimele cuceriri ale ştiinţei în domeniu (ecografiile, teste genetice, etc.).
Împotriva întreruperii sarcinii s-au pronunţat şi preoţii, avortul fiind considerat unul dintre cele mai mari păcate. “Biserica este împotriva avortului. El este considerat o crima pentru că în pântecele mamei există viaţă imediat după momentul concepţiei. Nu există nimic care să justifice avortul”, spune preotul Costantin Stoica, purator de cuvânt al Patriarhiei Române. A.M. Press

http://www.youtube.com/watch?v=rtoqAe6hLDE&feature=related